Florentina Loredana Dalian

joi, 16 noiembrie 2017

„Domnișoara Nimeni” la Gaudeamus, 2017


Duminică, 26 noiembrie 2017, ora 11, la standul editurii „Eikon” va avea loc un recital poetic, la care voi lua parte cu poezii din volumul recent apărut „Domnișoara Nimeni”. 


Programul complet al evenimentelor  GAUDEAMUS

marți, 14 noiembrie 2017

În orașul lui Brâncuși




Festivalul de umor „Ion Cănăvoiu”, Târgu Jiu, 21-22 octombrie 2017

Jurnal de risipită (63)


Nu fusesem niciodată la Târgu Jiu. Așadar, când am primit telefonul, contrar obiceiului meu de a-mi face planuri de azi, pe mâine, și pentru că nu aveam sfârșitul de săptămână ocupat, am decis să mă duc. Și nu-mi pare rău, a meritat.
          În prima zi, sâmbătă, program de voie. M-am plimbat cu Vali Slavu și Valentin David prin frumosul parc aflat în apropierea hotelului. Am admirat Poarta Sărutului și Masa Tăcerii. Am făcut fotografii în decorul auriu al toamnei. Am luat chiar și lozuri, chit că obiceiul acesta nu-l mai aveam tare demult. Am făcut-o de dragul inventivității celor care le vindeau, al curajului asumat și chiar al cunoștințelor de statistică aplicată în loterie. Zice unul, adresându-mi-se: „Doamnă, pentru că sunteți atât de frumoasă (sanchi! asta o zic eu), vă fac o ofertă.” „S-auzim!”, intru în joc, doar nu era să las omul cu ochii în soare, după ce mi-a făcut un compliment. „Uitați, luați 4 lozuri și, dacă nu e niciunul câștigător, nu-mi dați niciun leu. Mi le plătiți doar dacă iese unul.” Hopa, zic! Omul joacă tare. Am ales 4 lozuri, am dat câte unul companionilor mei și am desfăcut eu două. Ambele necâștigătoare. Al lui Vali - la fel, însă Valentin a fost fericitul câștigător al fabuloasei sume de 5 lei. Drept pentru care eu am plătit 10 lei, el a mai luat 2 lozuri, ambele perdante. Bravo, mă lo(a)z(ă), știi să-ți vinzi marfa!
          În timp ce ne amuzam de mama focului pe seama întâmplării, un alt lozar (sau cum să-i zic?) i se adresează lui Vali, cu exact aceeași formulă: „Doamnă, pentru că sunteți atât de frumoasă, vă fac o ofertă...” Același text. Noi: „Ha, ha, ha!”. Trage Vali lozurile, ne livrează câte unul, statistica se aplică din nou: unul din patru, tot cinci lei. Aceeași poveste, alte două. Necâștigătoare. Valentin, să nu se lase mai prejos, a „dat și el un rând”, chit că nu-l făcuse nimeni „frumoasă doamnă”. Ne-am recuperat banii mai târziu, când la o masă, însingurat, stătea Cornel Udrea, membru al juriului, care ne-a „cinstit” cu ce a vrut fiecare. Așa-i în umor, membrii juriului îi cinstesc pe câștigători, și nu invers. În loc să fi sărit care mai de care să-l „ungem”, să ne țină minte și altă dată, să ne mai premieze, noi n-am avut nicio sfială să-i bem pensia omului. Ăștia-s umoriștii, domnule, toate le fac pe dos. Cât despre loterie... fraților, noi ne-am amuzat, bașca ne permitea și buzunarul, că doar eram premianți, dar voi să nu faceți ca noi! Uitați de loterie! O prietenă care a lucrat în trecut la Loto îmi spunea că primul lucru pe care îl învață când se angajează acolo este cum să se abțină de la a juca. Asta spune ceva, da? Nu intrăm în amănunte, că dăm în tragedie. Ori noi vrem să zicem de umor.
          Seara, după cină, însoțită de câțiva domni puși la costum și la cravată, am mers la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu”, unde am asistat la premiera oficială a piesei „Bigamul II”, de Ray Cooney (în românește de Marian Popescu), în regia artistică a lui Cristian Ioan. O comedie spumoasă, excelent pusă în scenă și interpretată, fără poante ieftine cum am văzut că se obișnuiește în ultima vreme, din păcate și la case mai mari (zic de unele teatre bucureștene). Seara s-a încheiat într-o atmosferă cordială, la un pahar de șampanie în foaierul teatrului, în compania scriitorilor George Corbu, Nicolae Dragoș, Nicolae Dincă (regizor, actor și scriitor), George Drăghescu (scriitor și actor la teatrul din Târgu Jiu) și a altora.
          A doua zi, duminică, ne-am deplasat, împreună cu organizatorii, la Căminul Cultural din Bâltișoara, locul de baștină al celui omagiat, unde s-a făcut premierea, a avut loc recitalul premianților și a fost prezentat un program artistic de către copii foarte talentați din localitate. După ce, mai întâi, fusesem întâmpinați, conform tradiției, cu nuci, porumb și castane fierte. Ar fi meritat și numai drumul Târgu Jiu - Bâltișoara, pentru frumusețea de nedescris în cuvinte a peisajului.
          Am primit cărți, albume și reviste, cu care mi-am bucurat sufletul la întoarcere spre casă și nu numai. Mulțumesc juriului și organizatorilor pentru două zile de toamnă frumoasă în orașul lui Brâncuși!
         
(Textul acesta ar fi putut și ar fi trebuit să fie mai frumos. Dar, pentru că l-am scris la un interval cam mare de timp față de momentul întâmplării, am luat cam multă distanță și alte evenimente s-au interferat, ocupându-mi mintea. Și rog a nu se confunda cu cronica de festival, aia-i altceva, are niște rigori. De aceea, la mine se și cheamă „Jurnal”. Mă scuz, așadar, mă acuz!) :)
         
Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 14 noiembrie 2017











luni, 13 noiembrie 2017

Lecturi la ceasul dimineții




Întâlnire „Helis”, Slobozia, 4 noiembrie 2017


Jurnal de risipită (62)

 

 

          Sâmbătă, 04 noiembrie 2017, câțiva membri ai Asociației Culturale „Helis” au avut o întâlnire prietenească și literară la „Lemon Bistro” în Slobozia, prilejuită de apariția de cometă a bunului prieten stabilit pe meleaguri americane, fizicianul, dr. chimist și scriitor Marius Stan.

          Din Urziceni, au venit special să-l întâlnească pe concitadinul lor: Titi Damian, Grigore Spermezan, Alexandru Bulandra și Lili Balcan. Din Fetești, călare pe struțo-mașina lui care funcționează cu brânză, a năvălit în galop prietenul nostru și-al tuturor Florin Ciocea, iar din Slobozia au semnat condica următorii: Gheorghe Dobre (Dobrică, în alintul lui Marius), Costel Bunoaica, Nicolae Teoharie, Vitalie Buzu, Ștefan Neagu, Șerban Codrin, Petre Ioan Crețu, Nicolae Tache și subsemnata. Și evident, de la Chicago, via București - Marius Stan.

          După îmbrățișările de rigoare, poeții, prozatorii, istoricii și filozofii au trecut la treabă, că nu era vreme de pierdut: fiecare a lecturat din creații proprii, iar istoricul Vitalie ne-a spus o poveste frumoasă despre o descoperire recentă pe care a făcut-o, după îndelungi cercetări. Marius și alți câțiva au făcut considerații asupra celor citite de unii dintre confrați. La rândul său, a ținut să afle opinii despre proza pe care ne-a citit-o și pe care a scris-o „în cap” - conform mărturisirii sale - în timpul unei plictisitoare conferințe științifice.

          S-a mai pus țara la cale, în special cu privire la apropiata întâlnire de sfârșit de an a Helisului, după care ne-am luat la revedere. Mai veseli, mai deschiși sufletește, recunoscători prietenului nostru care, astfel, ne-a oferit prilejul de a ne mai vedea și noi, că ne vedem destul de rar în formula extinsă, chiar dacă stăm atât de aproape unii de alții. Așadar, așteptăm următoarea apariție a cometei pe cerul Sloboziei!



Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 12/13 noiembrie 2017





joi, 9 noiembrie 2017

La Munteni-Buzău, ceva se schimbă, ceva rămâne la fel

Almanahul comunei Munteni-Buzău - lansare de carte

Biblioteca Munteni-Buzău, 27 octombrie 2017

Jurnal de risipită (61)





Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.”

(Lucian Blaga - „Sufletul satului”) 


          Ce-ar mai fi de adăugat la frumusețea acestor versuri care descriu atât de bine sufletul satului? Aproape nimic. Și, cu toate acestea, sufletul satului mai înseamnă și altceva, pe lângă poezie. Înseamnă și istorie. Acele povești adevărate despre cum s-au adunat oamenii la câmpie, coborând din munți, cu biserica-n spate, cu alte cuvinte, ducându-L cu ei pe Dumnezeu în căruță, în buzunare, dar mai ales în inimi, rostuindu-și o nouă viață pe meleaguri noi, într-o ordine lăsată de Dumnezeu, cu nădejdea că viața lor va căpăta o nouă culoare, un alt sens.

          Despre istoria comunei Munteni-Buzău, despre oamenii ei și isprăvile acestora a scris frumos și bine documentat scriitorul George Stoian în Almanahul comunei Munteni-Buzău, apărut anul trecut și lansat pe 27 octombrie 2017 la Biblioteca din localitate, manifestare cuprinsă în cadrul Salonului Anual de Carte organizat de Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița. Nu voi scrie despre carte, ea trebuie citită din copertă în copertă, așa cum am citit-o și eu, cu bucuria de a descoperi lucruri noi, de a le redescoperi pe cele știute și de a afla despre înaintașii care s-au stabilit cândva în această frumoasă localitate în care am avut bucuria să copilăresc, să învăț, să mă formez.
          Voi scrie, în schimb, câteva vorbe ce nu pot cuprinde întregul, despre lansarea almanahului, care, de fapt, a fost mai mult decât o lansare, ci mai degrabă o întâlnire de suflet între locuitorii acestui minunat loc.
          Doamna bibliotecar Mihaela Ardeleanu ne-a primit cu emoție și a moderat cu discreție întâlnirea. Lansarea a avut loc în prezența autorului, cu participarea doamnei manager Elena Balog (Biblioteca Județeană) și a unora dintre fiii satului, în opinia mea prea puțini față de câți ar fi trebuit să fie prezenți. Din păcate, au lipsit (pesemne din motive întemeiate) chiar și unii dintre cei cărora George Stoian le-a alocat un spațiu generos în almanah. Dar importanți, în contextul dat, nu sunt aceia care au lipsit, ci aceia care au fost prezenți.

          După cuvântul introductiv al doamnei Ardeleanu și cel al doamnei Elena Balog, auditoriul a ascultat cu încântare discursul încărcat de semnificații, adresat cu multă căldură de autor locuitorilor din Munteni-Buzău, în special acelora care l-au ajutat la realizarea almanahului, punctând deosebita ospitalitate cu care a fost primit în repetate rânduri.
          Când mi s-a dat cuvântul, am recitat o poezie inspirată chiar de satul copilăriei mele și, întrucât într-un vers făceam referire la strada noastră, numită Duzilor, ulterior s-a creat un moment de-a dreptul comic, reieșind, din luările de cuvânt ale celor prezenți, că 90% dintre ei stau, au stat sau avut oarece legături cu această stradă, al cărei nume, până la urmă am aflat că vine de la oameni (multe familii Dudu), iar nu de la arbori (chiar dacă nici duzii nu lipsesc din Munteni). Ceea ce ne-a condus la concluzia că domnul Stoian va trebui să scrie și un almanah al străzii Duzilor.
          Printre cei care au simțit imboldul de a-și împărtăși impresiile s-au aflat următorii: domnul viceprimar al comunei, Viorel Dumitru, domnul Cristi Anton, doamna Ganea, nora pictorului Ion Ganea (vecinul meu de pe strada Duzilor, despre care domnul George Stoian afirmă că este/ a fost unul dintre cei mai străluciți pictori de biserici, și nu numai), doamna profesoară Sofia Anton, soția regretatului profesor Ieremia Anton, doamna Marinela Dobre, domnul Gheorghe Ghiță și preoții celor trei biserici: pr. Gheorghe Ardeleanu, pr. Viorel Geantă și pr. Laurențiu Hornea (care a amintit și de cea mai importantă personalitate pe care a dat-o satul, vrednicul de pomenire Înaltpreasfințitul Părinte Gherasim Cristea).
          Pe lângă cei nominalizați mai sus, au mai fost prezenți: profesorul de matematică, domnul Titi Bejgu, profesorul Nicolae Tomescu, doamna Atena Dimache, doamna Doina Popescu (soția regretatului Mihai Popescu), doamna Gabriela Dascălu (Stănilă), doamna educatoare Lidia State, domnul Nicolae Ganea, fiul pictorului, doamna Carmen Stan, doamna Dumitru, doamna Lenuța Baciu, doamna Rodica Radu și, nu în ultimul rând, doamna profesoară Agapie, împreună cu elevii săi, cărora le adresăm felicitări pentru prezența activă.
          Nu vom încheia fără a spune că meritul principal în apariția Almanahului  comunei Munteni-Buzău, pe lângă cel al autorului, este al domnului primar Florin Stan, un om deosebit de implicat, care în cele două mandate de până acum a schimbat în bine fața comunei, care nu se preocupă numai de cele ale administrației ci și - iată - de sufletul satului, de latura culturală, susținut, desigur, de Consiliul Local.
          Și, pentru că am început cu poezie, voi termina la fel, scriind mai jos pe cea pe care am citit-o la întâlnire, poezie care încheie volumul „Domnișoara Nimeni”, recent apărut, cu sprijinul financiar al unor fii ai comunei Munteni-Buzău (Gabriela Dascălu, Carmen și Florin Stan).
          Felicitări tuturor celor implicați în realizarea acestui moment deosebit, scriitorului George Stoian, doamnei bibliotecar Mihaela Ardeleanu și tuturor celor prezenți!



Ceva se schimbă, ceva rămâne la fel



Străbați câmpia într-o vară toridă

pe urmele inocenței de demult;

e vremea seceratului la orz

dar ochilor tăi li se-arată lanul încă verde

în care te afundai la cules de mușețel,

spicele înalte până la gât,

departe la șosea Fata Morgana,

dincolo de ea, apa Ialomiței - tărâmul interzis

în care nu te-avântai niciodată.

Îți amintești că acesta e satul

cu troițe la fiecare colț de stradă,

cu biserica din scânduri coborâtă din munți,

cu mirosul crinilor ademenitor.

Bat clopotele a sărbătoare,

dangătul lor aduce cu statornicia;

un gând fugar: nici acum n-ai aflat

dacă numele de strada Duzilor vine de la arbori

sau de la oameni

și-ți spui deghizând o lacrimă în boabă de rouă

că, întotdeauna, ceva se schimbă, ceva rămâne la fel.


Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 06 noiembrie 2017

Articol apărut în  Ziarul „Ialomița”