Florentina Loredana Dalian

marți, 17 octombrie 2017

„Veni-va”


Un dar de suflet de la părintele-poet, ieromonah Ignatie Grecu de la Mănăstirea Cernica, volumul de poezie „Veni-va”. Cartea este o bijuterie, iar versurile - și ele bijuterii în miniatură, de o simplitate aparentă, dar care te îndeamnă să reflectezi, descoperindu-le profunzimea.


„Albastrele
săbii
abia
scoase
din
teacă
făcură
picure-n
zori
o
lacrimă
fără
cusur” 



 

luni, 16 octombrie 2017

Comunicat




„Despre rezultatele primei etape a concursului pentru cel mai bun “eseu literar-diplomatic” referitor la un episod din istoria relațiilor ruso-române:
În conformitate cu condițiile concursului literar-istoric pentru cel mai bun “eseu literar-diplomatic” referitor la un episod din istoria relațiilor ruso-române anunțat de Ambasada Federației Ruse la București și Centrul Rus de Știință și Cultură, legat de apropiata aniversare a 140 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice ruso-române, a fost făcut bilanțul primei etape și s-au stabilit următoarele:
1. A admite la cea de-a doua etapă a concursului pe următorii autori:
- Dalian Florentina Loredana (Danila);
- Gavra Raul Gabriel;
- Petrescu Mihaela Erika;
- Popescu Petea (Procop Petru);
- Potra Olimpia;
- Prisacaru Dumitru;
- Riegler Corneliu;
- Stefan Radulescu;
- Vișinescu Ramona;
- Voicu Alexandru.
2. Participanții sus-menționați sunt invitați la Seara muzicală de prietenie cu ocazia sărbătorii de stat a Rusiei - Ziua Unității Naționale – care va avea loc pe 2 noiembrie la sediul Ambasadei Federației Ruse în România. La acest eveniment vor fi înmânate diplomele laureaților primei etape a concursului.
3. În cadrul întâlnirii la Ambasada vor fi anunțați autori ai eseurilor cele mai bune și va avea loc ceremonia de înmânare a unor premii valoroase de încurajare.
4. Ținând cont de însemnătatea specială a aniversării apropiate în istoria comună a relațiilor dintre țările și popoarele noastre de mai multe secole, îi invităm alături de laureații primei etape pe toți cei dornici să participe la cea de-a doua etapă care se va desfășura în perioada 15 noiembrie 2017 – 1 octombrie 2018.
Vă reamintim: câștigătorul la cea de-a doua etapă a concursului va fi premiat cu o excursie gratuită la Moscova sau Sankt Petersburg în 2018.


Об итогах первого этапа конкурса
на лучшее «дипломатическое эссе» об одном из эпизодов истории российско-румынских отношений

В соответствии с условиями объявленного Посольством и Российским центром науки и культуры в Бухаресте литературно-исторического конкурса на лучшее «дипломатическое эссе» (сочинение) об одном из эпизодов в истории российско-румынских отношений, проводимого в контексте приближающегося 140-летия установления российско-румынских дипломатических отношений, подведены итоги его первого этапа и принято следующее решение.
1. Допустить к участию во втором туре следующих авторов:
- Вишинеску Рамона;
- Войку Александру;
- Гавра Раул Габриел;
- Далиан (Данила) Флорентина Лоредана;
- Петреску Михаела Эрика;
- Попеску Петя (Прокоп Петру);
- Потра Олимпия;
- Присэкару Думитру;
- Риглер Корнелиу;
- Рэдулеску Штефан.
2. Эти участники приглашаются на организуемый в Посольстве
2 ноября с.г. Дружеский музыкальный вечер по случаю государственного праздника России - Дня народного единства, где им будут вручены дипломы лауреатов первого этапа конкурса.
3. В ходе встречи в Посольстве будут оглашены имена авторов лучших работ первого этапа и пройдет церемония их награждения ценными поощрительными призами.
4. С учетом особой значимости грядущего юбилея в совместной многовековой истории отношений наших стран и народов приглашаем всех желающих наряду с лауреатами первого этапа конкурса принять участие во втором туре, который пройдет в период с 15 ноября с.г. по 1 октября
2018 г.
Напоминаем, что победителя второго этапа ждет главный приз -бесплатная туристическая поездка в Москву или Санкт-Петербург в 2018 г.”

(Preluare de pe contul de facebook al Ambasadei)
Mulțumiri! 

sâmbătă, 14 octombrie 2017

Colocviul de literatură creștină al Ziarului Lumina, 2017



„La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti s-a desfăşurat ieri, 13 octombrie 2017, Colocviul de literatură creştină al Ziarului Lumina, ediţia a 3-a. În deschidere, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a citit mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel intitulat: „Transfigurarea suferinţei prin rugăciune şi poezie”.
Tema celei de a treia ediţii a Colocviului de literatură creştină al Ziarului Lumina a fost poezia din temniţele comuniste ca formă de rezistenţă în detenţie şi afirmare a libertăţii interioare a persoanei. Evenimentul s-a încadrat în tematica Anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. „Am ales această temă legată de poezia din închisorile comuniste, deoarece poezia şi teologia s-au întâlnit în universul carceral, tocmai prin suferinţă şi speranţă. Atunci când poezia se întâlneşte cu rugăciunea, ea devine convorbire cu Dumnezeu şi în acelaşi timp stare de înviere. În perioada dictaturii comuniste a existat o rezistenţă prin cultură care a conservat valorile noastre fundamentale şi în acelaşi timp a dat oamenilor puterea de a spera că lucrurile vor lua o altă direcţie. Poezia şi rugăciunea din închisori au fost trăite dramatic, pentru că acolo oamenii au găsit în acest limbaj al memorării textelor poetice o asceză pe calea păstrării libertăţii interioare. În aceste poezii se vede cât de mult erau preţuite valorile fundamentale din viaţa noastră: libertatea, demnitatea, credinţa, iar ele ne trimit la Psalmii biblici, la poezia care transfigurează suferinţa”, ne-a spus pr. Nicolae Dascălu, directorul Publicaţiilor LUMINA ale Patriarhiei Române.

„Era modul lor de supravieţuire spirituală”

Programul colocviului a cuprins prelegerea criticului literar Christian Crăciun cu tema „Poezia închisorilor comuniste”, care a arătat că, în mediul carceral din perioada comunistă din România, fenomenul conceperii, memorării şi scrierii de poezii a fost unul unic în sistemul concentraţionar din ţările cu un regim totalitar. „Atunci când citim această poezie din temniţele comuniste, lipsiţi de prejudecăţi, descoperim starea originară a poeziei, pentru că oamenii ­aceştia nu o făceau ca un act ­estetic, o făceau ca un act existenţial pur. Era modul lor de supravieţuire spirituală”, a spus Christian Crăciun, critic literar.
Părintele Nicolae Bordaşiu de la Biserica „Sfântul Silvestru” din Bucureşti, un supravieţuitor al temniţelor comuniste, a vorbit celor prezenţi despre rezistenţa prin crearea sau memorarea poeziilor în mediul carceral. „Nu numai pentru mine poezia a fost un reazem în închisoare, ci şi pentru majoritatea celor închişi în temniţele de pe pământul românesc. Când ajungeai în închisoare, până să fii condamnat, cât timp erai anchetat, gândurile te năvăleau şi te chinuiau şi ca să scapi de aceste gânduri chinuitoare, îţi trebuia o evadare. Cea mai frumoasă formă de sprijin pentru moralul nostru a fost poezia, pentru că era o formă accesibilă, frumoasă, captivantă şi în acelaşi timp îţi mărturisea experienţa celor care au compus-o”, a spus pr. Nicolae Bordaşiu. În continuare, Monica Pillat, fica scriitorului Dinu Pillat, a prezentat câteva amintiri legate de tatăl ei. A urmat apoi un moment poetic din lirica închisorilor, susţinut de scriitoarea Lidia Popiţa-Stoicescu.
Moderatorii colocviului au fost pr. Nicolae Dascălu, directorul Publicaţiilor LUMINA, şi Daniela Şontică, coordonatoarea suplimentului „Lumina Literară şi artistică” al Ziarului Lumina. „La Ziarul Lumina am fost preocupaţi tot timpul de cinstirea memoriei celor care au suferit în închisorile comuniste şi în general de fenomenul acesta reprezentat în literatură. În poezie, mai cu seamă, l-am ilustrat de-a lungul timpului în «Lumina literară şi artistică». Am avut câteva interviuri pe tema aceasta cu profesori care au studiat fenomenul, dar şi cu oameni care au avut legătură cu cei care au suferit în închisorile comuniste”, a spus Daniela Şontică. La finalul lucrărilor, participanţii au plecat într-un pelerinaj la Mănăstirea Cernica. Acolo au adus un omagiu personalităţilor care odihnesc în cimitirul mănăstirii şi împreună cu ieromonahul poet Ignatie Grecu, călugăr la Mănăstirea Cernica, scriitorii participanţi au recitat din propriile creaţii poetice. Astăzi, de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, invitaţii au participat la Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală.”
Arhid. Ștefan Sfârghie

Sursa: Ziarul „Lumina” 


https://youtu.be/_7G_gweGleI

Colocviu de literatură creștină organizat de Ziarul Lumina

joi, 12 octombrie 2017

Un nou colocviu de literatură al Ziarului Lumina


„Ziarul Lumina organizează în perioada 12-14 octombrie 2017 cea de-a treia ediție a Colocviului de literatură creștină, eveniment aflat anul acesta sub semnul memoriei suferințelor din temnițele comuniste. Vor conferenția: criticul literar Christian Crăciun, părintele Nicolae Bordașiu și scriitoarea Monica Pillat.
Prima parte a lucrărilor, la care vor participa în jur de 30 de scriitori din întreaga țară, va avea loc vineri, 13 octombrie, începând cu ora 9.30, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, în Amfiteatrul „I.G. Coman”. Dezbaterile vor fi deschise printr-un moment de rugăciune, urmat de cuvântul Preasfințitului Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la această întâlnire.
Programul va cuprinde prelegerea criticului literar Christian Crăciun cu tema „Poezia închisorilor comuniste”. Preotul Nicolae Bordașiu, de la Biserica „Sfântul Silvestru” din Capitală, va vorbi auditoriului despre re­zistența prin scrierea și memorarea poeziilor în mediul carceral, părintele fiind un supravie­țui­tor al temnițelor. Lucrările vor continua cu amintiri ale scriitoarei Monica Pillat, fiica scriitorului Dinu Pillat, fostul deținut politic desemnat cap de lot în celebrul proces „Noica-Pillat”. Poeta Lidia Popița-Stoicescu va sus­ține un moment poetic din lirica poeților cunoscuți și mai puțin cunoscuți care au scris în perioada detenției și, prin creația lor, i-au încurajat sufletește pe ceilalți colegi de suferință.
Moderatorii colocviului vor fi pr. Nicolae Dascălu, directorul Publica­țiilor LUMINA, și Daniela Șon­tică, coordonatoarea suplimentului „Lumina literară și artistică” al Ziarului Lumina. În aceeași zi, la ora 15:00, partici­panții vor pleca într-un pelerinaj la Mănăstirea Cernica de lângă București, unde se vor bucura de prezența moaștelor Sfinților Calinic și Gheorghe, de colecțiile muzeale și vor aduce un omagiu personalităților care odihnesc în cimitirul mănăstirii. Împreună cu ieromonahul poet Ignatie Grecu, viețuitor al acestui așeză­mânt, scriitorii participanți vor recita din propriile creații poetice. Sâmbătă, de sărbătoarea Sfin­tei Cuvioase Parascheva, invi­tații vor participa la Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală”
(sursa: Ziarul „Lumina”)

miercuri, 11 octombrie 2017

Amărăciuni din epoca de aur - 4




Practica agricolă

         
Studenția mea s-a întins pe două regimuri: primii doi ani și jumătate în dictatură, ultimii doi ani și jumătate în democrația care năvălise peste noi, găsindu-ne, evident, nepregătiți. Astfel că, în anul I și II (nu mai țin minte dacă și în III) anul universitar l-am început cu practicile agricole. Țara avea (încă) toate pământurile ale sale, agricultura se făcea cum-necum și, la anumite munci, era mai ieftin să folosești studenții și soldații. Luna octombrie însemna mers la câmp, fie la cules de roșii, fie la sortat gogoșari și ardei „căpiați” pentru export (exemplarele cele mai reușite se puneau separat în niște lădițe, după ce, în prealabil, se lustruiau), fie la... descăpățânat usturoi.
Am făcut practica la Jegălia, locuiam în niște hangare, cu 50 de paturi suprapuse, cu ciment pe jos (de n-o fi fost chiar pământ), fără apă caldă și cu „toalete” din bețe de floarea-soarelui așezate la distanțe suficient de mari unul de altul, cât să te inhibi doar când le priveai.
          În unul dintre ani, ne-a însoțit din partea cadrelor didactice doamna viitor-fost ministru al învățământului, conferențiar pe atunci Ecaterina Andronescu. La protestele noastre privind condițiile de cazare, doamna a zâmbit larg și cu vocea-i blândă ne-a aburit cu fraze motivaționale din care n-am înțeles mare lucru decât că situația nu se va schimba și trebuie să ne mulțumim cu ce avem, mai ales că întotdeauna se poate și mai rău. O fi avut dumneaei vreo premoniție, cine știe, deși, pe atunci, nici prin gând nu cred că trecea nimănui că regimul se va schimba, că va veni altul, cu bunele și cu relele lui, ca oricare. Așadar, doamna s-a dovedit de pe atunci a avea stofă de politician: ne-a învăluit cu vorbe frumoase și zâmbite, a stat calmă în fața protestelor noastre spumegoase și ne-a rezolvat gen „Nați-o frântă, că ți-am dres-o!”.
          Eram tineri și asta conta cel mai mult. Ne obișnuisem și cu munca (deși noi pentru alt fel de muncă ne pregăteam), și cu spălatul cu apă rece ca gheața în frigurile lui octombrie, și cu dormitul în condiții pe care, acum, deținuții, adică infractorii le-ar considera împotriva drepturilor omului. Mâncam ce ne dădeau la masă, seara beam vin cumpărat din sat, fumam țigări scârboase fără filtru și, în general, după orele de muncă, eram destul de liberi în „cazarma” noastră, să facem ce ne tăia capul. Păi ce putea să ne taie? Băieții mai jucau fotbal, noi îi admiram de pe margine, mai povesteam, uneori aveam chiar și discotecă (Melodia „Wind of change” cântată de „Scorpions” o asociez inevitabil cu acele zile friguroase de octombrie de la Jegălia, când se arăta numai vânt, dar nici vorbă de schimbare). Odată am mers pe malul Dunării, am stat la povești, ne-am bucurat unii de alții și am copt porumb (băieții dăduseră iama într-un lan) la focul pe care-l încropisem. Citeam. Cartea nu-mi lipsea, cum nu mi-a lipsit în cei cinci ani nici din camera de cămin. Sau când nu aveam (pentru că se găseau greu până în '90), mergeam la B.C.U și citeam la sală (așa am citit, de exemplu, „Viața ca o pradă” a lui Preda). Dar la Jegălia n-aveam bibliotecă centrală universitară, așa că îmi luasem carte cu mine. Îmi amintesc de una scrisă de Monica Lovinescu (ei, nu mai știu titlul, dar o văd și acum cu coperțile ei albastre).
          În anul când am fost la usturoi, trebuia să desfacem căpățânile în căței, pentru însămânțare. Nu era istovitor (stăteam jos, pe niște băncuțe din lemn), dar era migălos și sâcâitor, că trebuia să tot desfaci cu unghia și mâinile noastre manichiurate nu erau învățate cu asta. Uneori ne usturau teribil buricele degetelor. În plus, pentru că în anul acela ne-au și plătit (singurul, de altfel, nu mai știu cât lădița), aveam tot interesul să creștem productivitatea. Și normal că, fiind studenți la inginerie, nu puteam suporta multă vreme munca manuală, fără să-i aducem îmbunătățiri. Astfel am descoperit o metodă mult mai rapidă de a desface cățeii: puneam căpățânile aliniate cât mai multe pe bancă și treceam peste ele de câteva ori o țiglă pentru acoperiș. Fiecare avea „cărămida” lui, nu mai știu de unde ni le procurasem. Toate bune și frumoase, dar materialul țiglei fiind destul de moale, uneori mai cădeau bucăți printre usturoi, pe care noi le puneam la grămadă în lădițe. Asta până s-au prins tractoriștii de ce li se înfundă utilajele pe durata însămânțării. La loc comanda! Profesorul Untea ne-a amenințat că cine mai lucrează cu cărămida, nu mai primește bani. Și uite-așa, elanul nostru creator a fost înăbușit, deși metoda „cărămida” a mai funcționat pe la spatele profesorului, că doar el era unul și noi atâția.
          A propos de ingeniozitate, o altă întâmplare (de data aceasta dintr-o practică industrială) care a avut ca finalitate schimbarea aparatelor de la metrou. Colegii de la „Electrotehnică” făceau practică la o întreprindere din București (poate chiar „Electrotehnica”). Aveam și d-alea cândva. Acolo, în urma unei operațiuni de găurire a unor table, rezultau niște deșeuri metalice de forma și mărimea monedelor de 1 leu care se foloseau pentru accesul la metrou (primele aparate foloseau bani, cartelele au apărut ulterior). Singura diferență față de monede era la greutate, deșeurile acelea fiind mai ușoare. De ani de zile de când lucrau muncitorii în întreprinderea aceea, deșeurile se aruncau, nimănui nu-i dăduse prin cap că ar putea folosi la ceva. Dar studenții politehniști s-au gândit să le dea o altă întrebuințare. Evident, să le folosească pe post de monede la accesul în metrou. Plecau cu buzunarele pline, în curând s-a umplut toată Regia și, bineînțeles, și aparatele de la stația „Grozăvești”. A durat o vreme până când cei în drept s-au prins și au găsit soluția ca acele deșeuri rotunde să nu mai poată fi folosite, timp în care noi am scutit banii de vreo două-trei înghețate. Atâta doar că înghețată nu prea găseai. Singura înghețată bună era la cofetăria „București”. Mergeam duminica, singura nostră zi liberă. Localul era plin ochi, scaunele toate ocupate, iar în spatele fiecărui fericit care ce-i drept înghițea cu noduri, se mai aflau încă doi trei care-i numărau dumicații în așteptarea momentului când alții aveau să le numere pe ai lor.
          Dar cea mai frumoasă amintire din anii studenției este aceea că râdeam mult. Râdeam din nimic și din orice. Râdeam de noi, râdeam de viață, de nefirescul lucrurilor, iar râsul acesta ne ajuta să suportăm cenușiul acelor zile. Nu că n-am fi realizat mizeria în care trăiam, pe de o parte realizam, pe de alta, ne obișnuisem să luăm lucrurile ca atare și poate aveam și un pic din nepăsarea și îndrăzneala tinereții. În plus, erau refugiile. În literatură, în teatru, în sălile de concert. Când mi se face dor, cel mai dor mi se face de râsul acela sănătos. Acum găsești înghețată pe toate drumurile, studenții nu mai merg în practici agricole, luptându-se cu usturoiul, acum e și sâmbăta liberă și multe s-au schimbat în bine. Dar mă întreb (nu pot să nu mă-ntreb) de ce uneori citesc tristețe în ochii tinerilor și de ce nu-i aud râzând mai des... 

FLD, Slobozia, 10 octombrie 2017

luni, 9 octombrie 2017

Ante Portas, octombrie 2017





Ostrov (1, 2, 3) în paginile revistei „Ante Portas” Buzău, a cenaclului literar cu același nume. 
Mulțumesc, prieteni!
Revista poate fi citită în întregime aici