Florentina Loredana Dalian

sâmbătă, 22 aprilie 2017

Drumul spre Emaus, 2017


Vernisajul expoziției va conține și un minirecital de muzică și poezie susținut de: soprana Cleopatra David, solista Ioana Marin și poetele Daniela Șontică și Florentina Loredana Dalian.



miercuri, 19 aprilie 2017

Domnișoara Nimeni la Slobozia



E vorba de cartea mea de poezie aflată (încă) sub tipar la editura „Eikon”, dar care va apărea până luni, la lansare. E, totodată, și debutul meu în poezie. 
Tehnoredactare: Mihai Stroe
Grafica: Marina Antonescu 
Editor: Valentin Ajder 

joi, 30 martie 2017

Păpușa de cârpă - de Lucian Mănăilescu

Mulțumesc, dragă Lucian Mănăilescu, pentru că ți-ai amintit de niște texte de-ale mele din care ai făcut poezie!


Păpuşa de cârpă

Se dăruieşte, de ziua ei, Florinei Loredana Dalian

O apă repede învolburând amintirile:
drumul desculţ, moara care măcina
fel de fel de vieţi şi întâmplări mărunte
şi bătrâna,trecând pe uliţa târgului,
cu o copilă de mână.
- Ai ochi în lacrimi, maică! ţi-a şoptit,
Ce vrei să-ţi cumpăr ca să te împac?
- Dragosteee! ai strigat tăcând,
Numai dragoste vreau! Numai o fiară
care să mă sfâşie cu toată iubirea
şi cu toate visele şi cu toţi norii de pe cer!
Şi ea, obosită şi tristă a oftat
şi ţi-a întis o păpuşă de cârpă pe care
nu mai ştii când şi unde ai pierdut-o…


Lucian Mănăilescu, 29 martie 2017

marți, 28 martie 2017

Ostrov 27




Sunt distanțe impuse, rânduite,
sunt distanțe exacte, care se conformează legilor fizicii,
sunt distanțe care mai mult apropie.
Nu ne vorbim, nu ne scriem, e bine.
Nu ne dorim, nu ne doare, da, e foarte bine,
nu ne zărim, nu nimica, nu mai știu nici dacă ne iubim,
dar e mai mult decât bine!
De fapt, e ca un somn fără vise această lipsă de tine...
Nu mai știu când ai fost ultima oară
pe ostrovu-acesta,
dar între timp, au înflorit magnoliile.
Știai că magnoliile înfloresc în martie?

Slobozia, 28 martie 2017

miercuri, 22 martie 2017

Mărgăritare de la cititori - Azi, dr. Gheorghe Milovan


Primele reacții la „Miss Univers” au început să apară. Unele le-am primit telefonic, altele în scris. Unul dintre cititorii pe care și l-ar dori orice scriitor este domnul doctor Gheorghe Milovan din Timișoara. Cu acordul domniei sale, public mai jos mesajul primit prin e-mail, pentru care mulțumesc, cu reverență: 


„Mulţumesc stimată doamnă şi îndrăgită scriitoare (poetă şi celelalte). M-am pomenit ieri cu un cadou în cutia poştală de care m-am bucurat ca un copil. Şi cum să nu mă bucur când am rămas cu atât de puţine lucruri care-mi mai fac  plăcere. Unul dintre ele fiind lectura. Şi aşa, în miez de noapte, m-aţi făcut să stau cu gura până la urechi. O să spuneţi că iar exagerez punându-vă alături de Muşatescu, Caragiale, Haşek sau Şalom Alehem. Nici nu fac asta, spun doar că citindu-vă  poveştile (schiţele), fără să vreau, gândul mă ducea la cei de mai sus. Nu sunt un critic literar şi nici măcar nu am un respect deosebit pentru respectiva îndeletnicire, pentru că cel mai adesea aceşti indivizi răstălmăcesc spusele (scrisele) autorilor, căutând sensuri şi idei acolo unde ele lipsesc, sau, dimpotrivă, desfiinţează gândurile frumoase ale unor autori, din motive de ei ştiute. De aceea am să vă spun doar gândurile mele de profan. 
Am citit doar câteva schiţe, numai ca să-mi mai rămână câte ceva şi pentru zilele următoare. Ca un gurmand ce-şi consumă prăjitura linguriţă cu linguriţă, ca să prelungească plăcerea cât mai îndelung. Gust umorul dumneavoastră într-un fel deosebit. Nu râd ca la gagurile din filme sau la glumele reuşite. Colegii îmi spuneau că sunt lipsit de simţul umorului, pentru că nu râdeam la glumele lor grosolane. Ori nu este aşa. Iată, felul în care dumneavoastră batjocoriţi incultura, folosind un limbaj uneori cu tentă licenţioasă, în loc să deranjeze, mă satisface. Stâlcirea, atât de curentă a limbii în vorbire,  pe care o folosiţi ca modalitate de conturare a personjelor, mă transpune iarăşi în mijlocul vulgului, pe care-l conturaţi atât de real. Mă întreb însă, dacă nu aţi fi folosit caracterul italic al literelor pentru cuvintele stâlcite, câţi dintre cititorii generaţiei acestea de TFL-işti s-ar fi amuzat? Cunoaşteţi atât de bine oamenii în mijlocul cărora trăim şi-i desenaţi atât de bine! De parcă aţi avea o lunetă cu care vedeţi prin om, precum Blimunda (personajul din Memorialul de la Mafra al lui Saramago, despre care v-am mai pomenit). Şi vedeţi magistral mai ales părţile ridicole ale persoanelor. Mărturisesc că mi-ar fi greu să văd în permanenţă haloul detestabil al celor din jurul meu. Stiu că toţi avem slăbiciuni, dar mărturisesc că autoironia dumneavoastră, la care recurgeţi în unele scrieri, poate subiectiv, dar în loc să mă facă să zâmbesc, mă întristează. 
Mă opresc aici, cu toate că sunt tentat să spun mai mult. De pildă că înainte de a începe să citesc, am pipăit luciul copertelor şi al paginilor şi le-am mirosit. Carte nouă, carte frumoasă şi cu miros proaspăt de tipar !
Închei tot cu mulţumiri şi cu îndemnul de a scrie fără oprire. 
Vă doresc ani frumoşi şi nesecată inspiraţie !”

Gheorghe Milovan
(Timișoara, 22 martie 2017)