Florentina Loredana Dalian

luni, 17 septembrie 2018

Festivalul de umor „Oltenii și restul lumii”

La Festivalul de umor „Oltenii și restu' lumii” - premiul pentru cea mai bună carte de proză satirică „De râsul cucilor” (autori: Ananie Gagniuc și Florentina Loredana Dalian, coperta Marian Avramescu).
Festivalul a avut cam de toate: vizită la Consiliul Județean, primirea la podul de peste Olt, plimbare cu trăsura până la „Cățaua leșinată”, folclor, expoziție de caricatură, recital epigramatic, concurs de interpretare (monolog), pașapoarte de oltean, papornițe, rogojini, praz și, evident, voie bună.
Mulțumiri juriului și organizatorilor!










marți, 11 septembrie 2018

„O fi o carte, o statuie sau un om?”


Frunzărind internetul, am găsit o prezentare a volumului de versuri „Domnișoara Nimeni”, făcută de doamna Antoaneta Rădoi („Convorbiri literar-artistice”) pe site-ul „Cafeneaua interviurilor”. Mulțumiri!


”Domnișoara nimeni”. O fi o carte, o statuie, sau un om?? Toate sau nimic?? Ce știu eu!!…
N-am răbdare să citesc poezii. În general.
Primesc cartea, (prin Poșta ro), o frunzăresc și-o pun deoparte, așa cum pun mai toate cărțile cu poezii. Eu…n-am timp de visare! Eu…nu-mi permit să fiu poet! Nici măcar cititor de poezie! Viața a fost și este prea dură, așa încât, când lecturez versuri, am două reacții, funcție de ceea ce citesc: când citesc versuri proaste (și, slavă Domnului, e plină lumea actuală de așa ceva!!), mă dau cu capul (mi-am făcut deja un loc în casă, căci primesc cu nemiluita maculatură!! și m-apucă mila, de mine și de acești…”poeți nepereche”!!, și, Doamne iartă-mă, că-s așa…, dar…Tu m-ai creat așa!! -și mă mai lași și slobodă de gură!!, că n-am și-așa destui dușmani!!; și Tu știi, Doamne, c-am să fac metanie, spre iertare, cel puțin 3, dar acum, lasă-mă s-o spun, că poate am să fac chiar 40!!, că dacă nu spun crăppp!!, și nu vreau!!-, dar mă-mbunătățesc dându-mă eu cu capul, în loc să-i trimit pe ei să se dea! E și asta, poate, o stare de smerenie sau de...pocăință!! Sau o fi aroganță, sau..nemintoșenie, nu știu!! Mai e vreme să ne descâlcim ideile!!), iar când citesc versuri bune, curgătoare, când citesc versuri, când citesc versuri scrise cu inima, din trăiri de foc, versuri care au consistență, care spun ceva, de fiecare dată, acestea îmi înfing un piron, drept în suflet, de unde-mi țâșnesc lacrimi și sânge!! Norocul meu că evit să citesc, sau că, arar se-ntâmplă să-mi cadă-n mână ceva de acest calibru. 
Dar cum niciodată nu știi ce-ți aduce poștașul, -care…sună întotdeauna de două ori!!-, și cum, din curiozitate, citești, măcar titlul care te poate incita la lectură, și dacă lectura te-mbie, ai și căzut în capcană și…te-ai ars și, iată că azi, m-am cam ”ars”, cuvântul potrivit fiind pârjolit bine, și-am rămas…scrum!! Și nu pot să spun mai multe despre cartea primită, despre scriitură, despre…”Domnișoara Nimeni” (ce titlu!!, dar..ce CARTE!!) decât: Femeie (iartă-mi exprimarea Florentina Loredana Dalian!), minunat condei! Să tot citești!!
„Cu fiecare plecare/fie și de scurtă durată/sufletul se face ca albia secată a unui râu/Unde se duc mereu cei care pleacă/și de ce nu rămânem senini ca la plecarea cocorilor…”


Antoaneta Rădoi


duminică, 2 septembrie 2018

Bună dimineața, Patria mea!

Antologie de poezie patriotică, dedicată Centenarului. 
Selecția: Romeo Aurelian Ilie
Coperta: Iulia Șchiopu 
Editura: Detectiv Literar, București 2018
Autorii prezenți în volum sunt menționați pe coperta IV. 
Lansarea va avea loc în curând la Costinești. 

 

vineri, 17 august 2018

Vis topit


Parcă s-a topit cerul. Oameni cu creiere încinse - câțiva, ăia care se presupune că-l au - merg pe asfaltul încins, rumegând la gânduri cu miros de ars. N-au timp să se aplece asupra zădărniciilor lor de azi și de totdeauna și, în general, nu se pot concentra prea mult pe o idee. La 40 de grade Celsius e greu să gândești. Nu-i vorbă, sunt destui care nu pot gândi nici măcar la temperatura și umiditatea de confort. Dar nu asta-i marea problemă a omenirii. Nici dragostea nu mai e ce-a fost, dac-o fi fost vreodată,-n aia a mă-sii! Azi se vinde la kilogram și la preț redus. Da' tot n-are cine s-o cumpere. Iar bezmeticilor ăstora de pe drum nici atât nu le arde de ea. Nu azi, presupunând că le-o fi ars vreodată,-n pana lor!
Dincolo de ferestre, marea majoritate a rămas în confortul casei, dacă și ăla o fi confort. Femei grase și lăbărțate, neglijente, mirosind a tocană și-a usturoi, mândre foc de talentele lor culinare, de bărbații lor burduhănoși tolăniți pe canapele, cu berea și telecomanda la îndemână, copii neglijați de părinți, lăsați în seama tabletelor, pe alocuri câte-o pisică ce-și lasă perii peste tot, ori câte un câine privind trist pe geam la maidanezii ascunși și ăia de soare... o-ntreagă faună ce pare topită și ea. La televizor se difuzează prostie pe pâine și asta-i bine, altfel amărâții ar trebui să facă vreun efort de concentrare și li s-ar întoarce înapoi cârnații îndesați cu toptanul, de parcă ar veni sfârșitul lumii și-ar fi musai să-i găsească bine mâncați. Dincolo de ferestre, viața curge monoton, dar cui îi pasă de asta? Câte unul mai râgâie, altul și-o pune cu nevasta, fără niciun chef, așa, de plictis. Ce toropeală!
Nici la ștrand situația nu-i mai fericită. Câțiva șmecheri care s-au încumetat sar în apă cu plescăituri, urlă ca la stadion și apoi tac. N-au ce-și transmite unul altuia. De muncit, nu mai muncește nimeni pe zăpușeala asta. Doar pe șoseaua de centură, vreo două fete stau și ele în amorțeală, cu speranța că va opri careva. Din când în când, mai oprește câte unul. Dar cei mai mulți întreabă de preț, trântesc ușa și pleacă. Păi ce vreți, mă, viața s-a scumpit! Dacă vreți mai ieftin, duceți-vă la amante! Dacă vreți gratis, duceți-vă la neveste! Porcilor!
În parc, niciun foșnet, niciun ciripit. Nici păsările nu mai au chef de dragoste. Doi moșuleți joacă table, fără nicio tragere de inimă. Parcă și piesele s-au topit. Mai încolo, pe-o bancă, o tânără stă și pare că visează ca proasta cu ochii deschiși. O fi visând, săraca, la iubire. Un vis topit. 

Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 17 august 2018

luni, 6 august 2018

Carele toamnei




Vai, săniile-acelea, arătându-se-n plină vară,
unde vor ele să mă ducă
și ce ninsori să-mi ningă diminețile?
Vai, carele toamnei pline ochi de roade –
cât a dat Dumnezeu –
plimbându-și melancolia în tropotul șters, monoton al cailor,
ultimii cai rămași în satul aproape pustiu.

Cine și de ce îmi tulbură strălucirea verii,
picurând fărâme de amintire
dintr-un alt veac?


FLD, Slobozia, 06 august 2018

vineri, 3 august 2018

Bezmetică și-nsingurată


Bezmetică și-nsingurată, altă poveste, ori poate aceeași de cândva și de mai ieri, se spune din gramofon, prin intermediul revistei „Spații culturale” (Rm. Sărat, iulie/ august 2018).
Mulțumesc, Valeria Manta Tăicuțu!



luni, 30 iulie 2018

Copilăreală de Maltezi


Maltezi, Dunăre, sâmbătă, 28 iulie 2018




          Ce fac poeții când nu scriu poezie, ce fac adulții când nu mai vor să fie adulți? Se copilăresc și ei, se joacă de-a oamenii mari care nu mai vor să fie mari. Desigur, trebuie să fie un „nebun”-șef care-i instigă, iar ei atât așteaptă, care-i zdrăngăne cu tractorul peste câmpii, prin Valea lui Ilie (cine-o fi fost el), acostând la mal de Dunăre, care numai albastră nu este (Strauss ăla era un visător ori pesemne daltonist). Acolo, se bucură de natură, recită ori ascultă poezie, împletesc coronițe încununând domnițe, fac fotografii, dau cu plasa ca să prindă iluzii ori vreo metaforă șchioapă rămasă de la ultimul potop, fac plajă, se bălăcesc (nu, nu se bălăcăresc!). Ah, dar mai ales împing de tractorul care n-are baterie (n-are deloc!), mândri că au reușit să-l urnească. Așadar, poeții au și mușchi. Dar și poetele! Seara, osteniți, își trimit versul către semeni, la lumina flăcărilor unui foc încropit din surcele, mănâncă porumb fiert sau copt, ascultând poezie. Căci, da, poeții mai și mănâncă. Uneori mai și beau, s-au săturat de apă de ploaie, asta care nu mai contenește. Poeții mai ascultă și muzică, dansează, se bucură. Înțelegeți-i și pe ei: s-au săturat de neghina lumii și vor să plutească printre versuri și note, să-și imagineze viața mutată într-un alt (uni)vers. Târziu în noapte, ori dimineața devreme, se întorc fiecare la ale lor. Neghina e tot acolo, da-n acest timp, poezia se scrie singură.

Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 30 iulie 2018