„Umor fără frontiere în Țara de Sus” - Vama-Bucovina, 2017

Câștigătorii concursului

Maraton poetic la Câmpina, de Ziua Limbii Române

Câmpina, Casa de Cultură, 26 august 2017

http://ziaruloglinda.blogspot.ro/2017/08/o-sarbatoare-ziua-limbii-romane.html?spref=fb

Ieri, la Câmpina, a avut loc maratonul poetic dedicat Zilei Limbii Române, sărbătorită în avans la Casa de Cultură. Moderatorul maratonului: poetul Florin Dochia. Momentele muzicale au fost asigurate de umoristul Ștefan Al. Sașa. 36 de poeți din diferite locuri din țară au adus un omagiu limbii române, prin scrierile lor rostite cu simțire. Drept recompensă, au primit câte un mouse-pad-atestat de poet maratonist. Câțiva dintre noi, am susținut ulterior un minimaraton în curtea din Breaza a unui alt prieten. Să sperăm că limbii române nu-i este rușine cu noi!
Maratoniștii ialomițeni au fost: Costel Bunoaica, Florin Ciocea și Florentina Loredana Dalian. 
Mulțumim organizatorilor!  

Foto: Coca Popescu

Ostrov 34

Pe ostrovu-acesta, iubitule,

toamna încă n-a dat iama prin frunze,

doar gânduri tomnatice roiesc în juru-mi -

nimica toată, le-am îmblânzit demult!

Știu, ești departe, dar asta nu schimbă nimic,

nu strică melancolia-nserării.

În curând va ploua,

pe la streșini se vor scurge iluziile, iubirile neîntâmplate

și dorul...

Astăzi, pe un canal de știri, se vorbea în termeni pompoși

despre binefacerile îmbrățișării.

În traducere, spuneau cam așa:

dacă m-ai ține în brațe,

nu m-ar durea nici desprinderea frunzei,

nici șiroaiele ploii.

Slobozia, 24 august 2017

„Balerina” în „Baaadul literar”

Revista „Baaadul literar” apare la Bârlad, sub conducerea domnului profesor, scriitor și critic literar Gruia Novac. Mulțumiri pentru mai veche și mai nouă colaborare!

Balerina 

Poem dintr-un val

Poemul acesta se scrie pe curgerea lină a fluviului,

poemul acesta se naște dintr-un val aparent,

nu, nu pentru că în depărtare alunecă vaporul alb,

nici pentru foșnetul liniștitor al frunzelor,

nu, nici soarele nu-i de vină,

nisipul - nici atât!

E altceva, e o vrajă pe care n-o poți prinde în slove,

nici pe șevalet...

poemul acesta nu e compus din cuvinte, nu sugerează imagini,

poemul acesta se scrie cu oameni.

Slobozia, 20 august 2017

Poezie la malul Dunării - duplex literar Buzău-Ialomița

Brațul Borcea, 19 august 2017

Jurnal de risipită (57)

 

Sâmbătă, 19 august 2017, într-un superb decor natural, câțiva poeți buzoieni și ialomițeni au „cântat” literatura, undeva, pe malul stâng al Brațului Borcea al Dunării, în apropiere de Maltezi. Refrenul n-a fost nici „Cât e Buzăul de mare”, nici „Când eram pe Ialomița”, ci „Hai, Dunărea mea!”. „Triști și negri ne sunt norii...” Nici vorbă! Ai noștri au fost veseli și albi. Poate pentru că încă n-a început plecarea cocorilor, ori cine mai știe? Numai făcând parte din această mirabilă dezlănțuire artistică poți simți cu adevărat bucuria împărtășită, armonia omului cu natura, învăluite de miracolul poeziei. 

          Mai întâi, a fost acomodarea cu locul faptei. Toamna încă n-a dat iama prin frunze, Dunărea își plimbă apele niciodată limpezi spre locul de vărsare, undeva, în apropiere, o limbă de nisip se lăbărțează cu îndrăzneală spre mijlocul ei, acolo unde păsările s-au adunat la „poezia lor”. Iar poeții, ei da, poeții, acești ciudați ai tuturor timpurilor, și-au spus poezia sau proza poetică într-o liniște desăvârșită, acompaniată numai de foșnetul ușor al copacilor și de clipocitul stingher al apei. S-a zis de viață, s-a zis de moarte, de Dumnezeu, de copilărie, de iubire, de război, de frumusețe, de... dar câte nu s-au zis! Marile dureri și marile fericiri ale lumii, nimic nou sub soare, dar parcă de fiecare dată spuse altfel, cu amprenta individuală, trecute prin inima și prin gândul fiecăruia, s-au recitat, s-au trăit, s-au simțit. Metafora zbura spre înalt,  iar fluviul purta ca pe niște aluviuni ori ca pe mesaje ascunse în sticle versurile noastre. „Cele rele să se spele, cele bune să se-adune”. 

          Emițătorii au fost: din Buzău - Valeria Manta Tăicuțu și Nicolai Tăicuțu, cunoscuți poeți ai Râmnicului Sărat, truditorii revistei de înaltă ținută artistică „Spații culturale”, inițiatorii acestei strălucite idei a duplexurilor literare (amintesc faptul că noi, ialomițenii, am fost la Buzău în noiembrie trecut), sensibilul poet buzoian Lucian Mănăilescu, totodată artist fotograf, neobosit în a imortaliza momentele noastre întru amintire peste timp, unul dintre primii oameni de litere pe care i-am cunoscut când am intrat în această lume, omul căruia îi datorez mult și de care mă leagă subtile fire nevăzute, cel care, pe lângă poezia lui superbă ne-a recitat sublim și „Mistrețul cu colți de argint” al lui Doinaș, frumoasa poetă și pictoriță Mihaela Roxana Boboc, cea despre care Lucian afirmă că a „crescut” foarte mult în literatură, a cărei poezie o cunosc și o urmăresc demult, de pe vremea când ne cunoșteam numai virtual, Petruț Dinu, copilul minune al Buzăului (nu e o exagerare! Păcat că această sintagmă a fost atribuită aiurea și altora), tânărul de numai 18 ani, olimpic, autor de romane și poezie, precum și recenzii literare bine argumentate, frumos, sensibil, inteligent, de o maturitate aparte (Doamne, cum ți leagă unii de suflet la prima înfățișare și cât de greu e a-i defini în cuvinte!), Laurențiu Belizan, poet de mare forță, cu premii literare importante, bașca specialist în grătare (dar noi, din păcate, nu i-am atribuit niciun premiu pe chestia asta), reprezentând cu cinste ambele regiuni (deși acum buzoian, Laurențiu s-a născut în Slobozia), Tudor Cicu, acest român, tătar, buzoian, dobrogean, nici el nu mai știe, inginer și prozator (de-al meu, va să zică!), îmbinând în prozele sale ușor fantastice (mai nou și poetice) frumusețea atâtor lumi, Dumitru Pană, frumos și seducător precum Adonis, profesor de filosofie și psihologie, un profesor pe care ți l-ai dori la catedră, care-mi vorbește cu mândrie despre fiul său, care mă contrazice când îi spun că toți bărbații au plecat la război (într-un context pe care nu-l dezvolt aici), Dumitru Dănăilă, jurnalist, scriitor, om de cultură, care a activat ani de zile în presa buzoiană, care vorbește numai cu rost, tăcând mult, iar mie tăcerea oamenilor îmi sugerează profunzimi nebănuite ale gândirii, și Stan Brebenel, prozator și critic literar, având referințe critice de la nume cu un cuvânt greu în literatura română; din Ialomița, reprezentare ceva mai slabă numeric: Florin Ciocea, Gheorghe Dobre, Nicolae Teoharie și subsemnata. Despre noi, nu mai zic nimic, destul că ne-a lăudat Florin de ne venea să intrăm sub masă, de zici că nu mai văzuse Parisul așa scriitori. Pe cât e de modest când e vorba de persoana lui, pe atât e de generos când își laudă prietenii. Credem că buzoienii, care și ei îl iubesc pe Florin, vor fi înțeles că aceasta se datorează unei generozități care uneori dă pe-afară și nu cunoaște limite. 

          M-am întors mai bogată nu doar sufletește, dar și material, cu reviste și cărți oferite de prieteni: revista „Spații culturale” (Râmnicu Sărat), revista „Literadura” (Buzău) în care am și poezii publicate (mulțumesc Ștefan Teodor Cabel, păreri de rău pentru absența motivată!) și volumele: „Și cum vă spuneam...” de Nicolai Tăicuțu, „Șevalet cu epilog”, de Mihaela Roxana Boboc, „În pieptul umbrei” de Petruț Dinu, „Deștepți în țara proștilor” de Stan Brebenel și „Polenizare - Antologia Cenaclului Ante Portas 2016” oferită de Laurențiu Belizan.

          Desigur, prezența noastră la Dunăre nu s-a limitat numai la poezie, a impus și o bălăceală și chiar joacă împreună cu picii pe care-i târăște Florin după el. Acești copii s-au bucurat de prezența caldă a Mihaelei și a lui Petruț care s-au plimbat cu ei, de disponibilitatea mea de a-i învârti prin apă dar și de a le citi poezie dintr-o antologie a poeților macedoneni. Stăteau cuminți și ascultau cu ochișorii măriți și au fost deosebit de încântați când au primit cărți dar și sfaturi din partea noastră. Un gând bun și aleasă prețuire și pentru celelalte doamne prezente care, deși nu sunt scriitoare, s-au alăturat soților dumnealor cu modestie și distincție, suportându-ne  tuturor evadarea poetică. 

          Despărțirea de cei prezenți s-a petrecut pe rând, ultimii rămași în afară de noi, ialomițenii, fiind grupul format din: Lucian, Laurențiu, Mihaela și Petruț. De care ne-am luat la revedere în mai multe rânduri, precum Stan și Bran, o dată la pădure, o dată în comuna Stelnica și o dată la Țăndărei. La Slobozia i-am ratat, oprisem să-i aștept la intrare, dar m-au fentat, făcându-se nevăzuți în noapte pe variantă. 

          Aceasta a fost întâlnirea noastră de un farmec aparte, farmec de care a vorbit și Nicolai Tăicuțu, care mi-a fost confirmat și de Lucian care a spus că e cea mai frumoasă întâlnire literară la care a participat, de Dumitru Dănăilă, de Mihaela care mi-a mulțumit pentru o zi frumoasă. Eu am răspuns ceea ce știm, de fapt, cu toții: frumusețea zilei, a locului, a întâmplării, o dau frumusețea oamenilor. Mulțumim, oameni frumoși, mulțumim poeziei voastre, dar mai ales mulțumim lui Dumnezeu pentru că face posibile astfel de întâlniri și că, pe lângă curcea pe care o avem fiecare de purtat, ne-a dat și această minunată cruce artistică!

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 20 august 2017

Fotografii: Lucian Mănăilescu