Sunt eu

Aş fi vrut să fiu Mata Hari,
Să frâng inimi una câte una,
Apoi să plec senină, dansând din buric,
Să dănţuiesc, să trădez, 
La urmă, să privesc zâmbind plutonul de execuţie, 
Să râd de bieţii soldaţi
Cărora le tremură degetul pe trăgaci. 


Aş fi vrut - 
Pe toţi zeii care nu există! - 
Aş fi vrut să fiu Mata Hari!


În loc de asta, sunt eu,
Aşa cum mă ştii, 
Moacă, împiedicată, ascunzându-mi trăirile
În spatele unui evantai. 
Sunt eu, aşa cum nu mă ştii,
Vărsând după tine  lacrimi sărate şi dulci,
Cu plânsul sărmanei Borivoje...