tag:blogger.com,1999:blog-8191556936106846684.post3302601152302305138..comments2023-11-17T18:49:57.944+02:00Comments on Florentina Loredana Dalian: Înainte de magnolii (6)Florentina Loredana Dalianhttp://www.blogger.com/profile/14570041889832194986noreply@blogger.comBlogger2125tag:blogger.com,1999:blog-8191556936106846684.post-66335328147525456712012-05-20T00:09:26.848+03:002012-05-20T00:09:26.848+03:00Domnule Tudor Cicu, faptul că citiți textele mele ...Domnule Tudor Cicu, faptul că citiți textele mele nu doar ca simplu cititor, că le priviți și cu ochiul criticului, reprezintă pentru mine o mare bucurie. Mi se întâmplă uneori să mă întreb „De ce scriu?”. Comentarii ca acesta al dvs. îmi dau încredere și putere de a scrie în continuare. Aștept cu încântare cronica la „Scrisori netrimise” și îmi permit să vă mulțumesc anticipat, indiferent de ceea ce veți spune pe blog. Căci numai faptul că v-ați aplecat asupra scriiturii mele modeste și că vă consumați timpul scriind despre ea e demn de toată recunoștința mea.Florentina Loredana Dalianhttps://www.blogger.com/profile/14570041889832194986noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8191556936106846684.post-1779063858453670102012-05-19T23:59:42.084+03:002012-05-19T23:59:42.084+03:00Îţi citisem schiţele şi povestirile din „Şi copiii...Îţi citisem schiţele şi povestirile din „Şi copiii se îndrăgostesc”, 2008, însă, tăcerea mea nu a însemnat că m-aş fi îndoit de „validitatea atitudinii convenţionale” cu care opera Laurenţiu Ulici, la nici o lună de la apariţia unei cărţi, ci pentru că am aşteptat altă carte, care să-mi întregească profilul unui scriitor ce părea, încă, a se juca de-a fetiţa cu păpuşile pe hârtie – îmi spuneam, atunci. Asta, pentru că schiţele ei păreau fragmente şi note desprinse dintr-un Jurnal intim (vezi: Controlorul de trafic; Păsările; Se făcea că plecaseşi; Ningea…), până la mici ecouri de proze aflate în competiţie cu sine, ca şi păpuşile (de care vorbea) „din cârpe înfăşurate pe linguri de lemn”, cu ceva mai multă vibraţie (vezi: Ţiganca; Salonul de reanimare; Şi copiii se îndrăgostesc…). Etapă (de altfel) de trecere între clocotul sufletesc şi sentimentul dualităţii din care răzbeau acele „ecouri”, spre ce avea să vină: (Titi; Bunica; Destăinuiri) când trece într-un registru al limbajului mai mult epic, decât liric din prima parte. Cu romanul „Scrisori netrimise”, 2011, ai trecut prin noi, cu amintiri cu vise, cu gânduri cu tot, ca printr-un suflet ce arde să încălzească un pumn de sentimente strânse într-un pumn de cuvinte. Ca şi în acest "Vals.." ce se doreşte un alt început... Dar, despre romanul "Scrisori netrimise", voi vorbi pe larg, pe blogul meu, lunea viitoare.Tudor Cicuhttps://www.blogger.com/profile/07790200814528230281noreply@blogger.com