„Doamnă,
mă ajutați și pe mine să intru în mașină? Merge orice cheie.” Who, meee?!
Mă uit în stânga, mă holbez în
dreapta, mă zgâiesc în spate. Nimeni, în afară de mine. Doar coborâsem din
automobil și omul mă „înhățase” cu rugămintea, pe care o reia: „Ajutați-mă,
doamnă, merge absolut orice cheie, pe cuvântul meu!” E drept că n-avusesem timp
să mă uit prea bine în oglindă în ziua respectivă, dar parcă nu-mi aminteam
să-mi fi tras fața de spărgător de mașini. Ăla nu se dădea dus. Îl scanez: un
tip negricios spre negru, de vârstă medie spre tânără, de statură medie spre
bine legată, cu față de luptător de sumo. Nuuu, nu mă păcălești pe mine cu
zâmbetul tău blajin!
Adică
cum? Eu să iau orice cheie (că doar mă văzuse cu cheile în mână; deși prima
dată m-am gândit că se referă la o cheie franceză), să sparg mașina, să las
amprente, iar tu s-o tulești elegant de sub nasul meu, apoi să mă înhațe pe
mine poliția. Mă negriciosule, chiar am față de proastă?Chiar îți par dusă cu
vaca, mă stârpitură bronzată?
Dar uită-te la mine, că stăteam
țeapănă și nu știam cum să reacționez. Dacă totuși omul avea nevoie și spunea
adevărul? Mi-a înșirat că i s-a încuiat ușa pe dinăuntru și a lăsat cheia în
contact și el nu mai poate intra acum, că n-are nicio cheie. Păi de ce n-ai,
băiete? Dacă mă cauți pe mine în geantă, găsești și cheie franceză, și imbus și
pilă de unghii și șurubelniță și bormașină... Ți-oi fi lăsat și buzunarele în
interior!
Omul insistă să mă convingă: „Doamnă,
vă arăt și buletinul, dar tot după ce descuiem mașina, că l-am lăsat tot
înăuntru.” Fiți-ar năravul de rahat!
Uite-acum pun mâna pe telefon și sun la Poliție! Mai adaugă, descumpănit:
„Am rugat un domn mai devreme și mi-a zis că nu face el d-astea. Ce,-i nebun?!”
Aha! Și m-ai găsit pe mine sănătoasă la
cap, să mă bag singură în gura lupului!
Ei, dar când mi-a povestit de
precautul cu pricina, mi s-a activat memoria de medie durată: M-am văzut într-o
iarnă cu mașina poleită toată și zăpadă cât cuprinde la roți, chinuindu-mă să deschid
portbagajul să scot din el lopățica pentru situații de urgență și nereușind
neam. Rog un musculos care trecea pe stradă să mă ajute și ăla mi-o retează
scurt: „Mă lași, cucoană? Adică să trag de el, să ți-l stric și după aia să mă
pui să-l plătesc?! Caută-ți alt fraier!” Cât de revoltată am fost că ăla mă
suspectase de incorectitudine! N-a dat doi bani pe argumentele mele. Omul, din
comoditate, avea un tipar și înghesuise în el pe toată lumea. Eu ce făceam acum
cu negriciosul din fața mea? Același lucru, deci nu eram cu nimic mai presus
decât musculosul meu care n-a mișcat un deget să-mi ajute la portbagaj.
Hotărăsc berbecește să risc. Mai bine mi-o iau, decât să rămân cu gândul că aș
fi putut ajuta pe cineva și n-am făcut-o. Deși cred că nu eram singura
posesoare de chei (de orice cheie) de pe Strasse.
În timp ce meșteream la descuietoare,
mă gândeam pe unde-o fi ascunsă camera aia cu care se face mișto de oameni. Ăla
zicea: „Nu cu aia, uitați, cu asta mică” (O cheie de lacăt pentru cutia
poștală). Păi parcă ziceai „orice cheie” coane! Risc de două ori când mă
îndeamnă: „Dați-o la mine!” Îl vedeam deja tulind-o cu mașina mea (că doar mă
văzuse din ce am coborât), iar asta la care meșteream era un jaf. A mea e doar
jăfuleț. Ei, zic, nu-i nimic, și-așa n-am mai alergat demult după bărbați.
Poate nu mi-ar strica ceva condiție fizică. Ăla doar mișcă un pic cheița și ușa
se și deschide. Plusează: „Stați să vă arăt buletinul!” Zău? N-ai vrea să mă
inviți și la cafea? „Lăsați!” îi spun. „Dacă nu-i a dumneavoastră, împărțim
pedeapsa.”
Îmi mai spune că mă felicită că am
fost mai curajoasă decât domnul care a zis că nu face d-astea. Îi arunc din
mers: „Mai facem și d-astea!” Apoi îmi amintesc să-mi iau o măsură
„post-operatorie”: Mă întorc să iau măcar numărul mașinii. Figura individului aș
putea-o recunoaște, că ne-am holbat destul unul la altul până m-am hotărât eu
să devin spărgătoare de mașini.
Așa că, dragă Poliție, dacă afli că
s-a furat o mașină căcănie de Ialomița, să știi că eu am spart-o. Dar nu-i la
mine. Iaca auto-denunțul! Iar voi, posesorilor de mașini, feriți-vă! Tocmai am
aflat că posed o cheie fermecată.
Florentina
Loredana DALIAN
Slobozia, 28 martie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu