Poarta sărutului

Prin fereastra hotelului - un colț de toamnă,

mă plimb mental pe străzile unui oraș străin

în care străine-mi sunt toate,

mai puțin amintirea ta și sărutul.

Florăresele au pictat trotuarul cu multe culori

în care predomină galbenul.

Galbenul este culoarea toamnei

și-a întâlnirilor târzii.

Revăd monumentele brâncușiene și-mi spun

că din toate  cea mai tristă e Poarta Sărutului -

ea știe mai bine de ce.

Rătăcesc printr-un sanctuar al ideilor,

prin fum de țigară, într-o zi ireală de toamnă,

respir mirarea unor frunze căzând

și-n fiecare întrezăresc săruturi neîntâmplate.

Un sărut e o poartă. O poartă dincolo de care

nu mai ești la fel.

FLD, Târgu Jiu, 22 octombrie 2017