Florentina Loredana Dalian

luni, 14 august 2017

Scriitori ialomițeni la Sfântu Gheorghe

Sfântu Gheorghe, 11 august 2017




În lumea asta zăpăcită, bătută-n cap de soare la 40 de grade Celsius, când cei mai mulți își expun bronzul pe plajele patriei sau ale altor patrii, unora le arde de literatură. Ce-aveți, măi? Deunăzi, făcând o remarcă ce mie mi se părea absolut firească, o prietenă care e doar pasionată de lectură (nu și truditor în ale scrisului), s-a oprit în loc și m-a diagnosticat cu aplomb: „Voi, ăștia, scriitorii, nu sunteți normali! N-aveți cum!” De acord! Doar că și voi, ăștia, cititorii, ne călcați cu grație pe urme. Ca să pricepi „nebunia” celui care scrie, trebuie să te cam așezi și tu cu capul în jos, dacă arta o cere. Cel puțin pentru perioada cât ai contact cu literatura, unghiul din care privești realitatea trebuie să fie cam același, altfel, de ce-ai mai ține o carte în mână, când s-au inventat „device”-urile care mai de care aducătoare de bucurii.
          Dar să revenim la subiect. Cui îi arde de literatură? Păi, domnului primar de Sfântu Gheorghe, Ialomița, fost prefect de județ, Mădălin Teculescu, doamnei Iuliana Piva, bibliotecar la Biblioteca comunală, doamnei manager a bibliotecii județene Ialomița și câtorva pasionați de literatură care au umplut sala bibliotecii, vineri, 11 august 2017, pe la ora 15:00, așa, când lumea numai la artă nu se gândește. Ei s-au gândit, cinste lor! Că noi, ăștia, anormalii, care am răspuns invitației onorante, nu putem spune că am avea vreun merit, ne-am făcut numai datoria de a fi prezenți acolo unde cititorii doresc să ne întâlnească. Cine sunt anormalii? În ordine alfabetică: Costel Bunoaica, Florin Ciocea, Florentina Loredana Dalian, Gheorghe Dobre, pr. Dorinel Necșulescu (iertați, părinte!) și Cătălina Stroe.
          Întâlnirea a debutat cu discursul foarte scurt al domnului primar, cu introducerea făcută de doamna manager Elena Balog și prezentarea doamnei bibliotecar, emoționată, fiind la prima sa acțiune de acest gen. Fiecare dintre scriitorii prezenți a luat cuvântul și a lecturat din creație proprie. Redactorul șef Gheorghe Dobre a prezentat revista „Helis”, pe scurt, Costel Bunoaica a citit din recenta sa carte „Autoportret în oglinda concavă” (editura „Detectiv Literar, 2017), Cătălina Stroe din „Cei șapte ani de acasă”, eu din „Domnișoara Nimeni” (editura „Eikon, 2017), iar Florin Ciocea și Gheorghe Dobre - din hârtiile din buzunar (deducem că au citit din viitoare cărți). „Vedeta” întâlnirii a fost însă o altă carte (așa cum bine a definit-o Gheorghe Dobre), superbă atât ca obiect, cât și în ceea ce privește conținutul: „O lacrimă în Bărăgan - Shitul Malu; Studiu monografic, partea I - istorie”, de părintele Dorinel Necșulescu, apărută în 2017, la editura „Star Tipp”, cu binecuvântarea Presfințitului Episcop Vincențiu. Părintele nu a insistat prea mult asupra prezentării cărții, lăsând cititorilor bucuria de a descoperi conținutul acesteia, însă ne-a spus o frumoasă poveste, ca o explicație a gândului care i-a venit de a alcătui monografia. Iar eu nu pot să nu remarc frumusețea titlului: „O lacrimă în Bărăgan”.
          În final, tânăra Alexandra Dorobanțu ne-a delectat cu muzică instrumentală, după care toți cei prezenți au avut ocazia să continue discuțiile într-un cadru mai puțin conformist și mai răcoros, adică la beci. Nu la beciul ăla la care vă gândiți (chit că, mai nou, se practică un fel de literatură pe arătură și pe acolo), ci la subsolul amenajat ca o sală de oaspeți.
          Întâmplări mici, care lasă urme mari (sau cel puțin așa ne place să credem). La această întâlnire, ne-a confirmat-o o doamnă profesoară de limba română, prezentă în public, care ne-a spus că și-a bucurat sufletul cu fiecare cuvânt rostit acolo. Pentru noi, care nu suntem normali, nu există răsplată mai mare. Vă mulțumim, domnule primar, și tuturor celor care ați făcut posibilă această stare de... normalitate. Veți spune că mă contrazic? Nu, nici vorbă! Aceasta este starea de normalitate: câțiva oameni (cu cât mai mulți, cu atât mai bine) iubitori de frumos, care se întâlnesc de dragul literaturii (ori a unei alte arte) și împărtășesc reciproc bucurii ce nu pot fi descrise ușor în cuvinte. Să facem, fiecare dintre noi, cu mijloacele care ne stau la dispoziție, acolo unde ne aflăm, ca ea să devină generală! Spre binele nostru, al tuturor.

Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 14 august 2017






duminică, 6 august 2017

Marin Preda (In memoriam)


Ziua de 5 august ne amintește de scriitorul Marin Preda, un titan al prozei românești. Personajele sale, atât de vii, par desprinse din realitatea fiecăruia dintre noi. Ne regăsim în ele deoarece pe noi, oamenii, ne definesc sentimentele, iar nu împrejurările. Întrebat, în 1968, de criticul Eugen Simion „Ce e, atunci, adevăr și ficțiune în Moromeții?”, scriitorul răspunde: „Adevărate sunt sentimentele. Ficțiuni sunt împrejurările.” 

 Foto: mai 2014, la școala din Siliștea Gumești, unde a învățat Marin Preda