Ostrov 28

În visul acela, zburam către tine,

erau niște trepte, dar

nici una nu urca, nici alta nu cobora,

niște oameni îmi zâmbeau parșiv,

dar nicio mână nu mi se-ntindea.

În goana mea, am rănit creanga unui copac,

am dărmâmat un cuib de pasăre...

Mi-a părut rău pentru ele,

dar n-aveam timp să fac cale-ntoarsă

pentru a le cere iertare.

Erau și niște flori, albe cu mov -

una o țineam strâns pentru tine -

erau crescute din ostrovu-acesta,

copii din flori ai gândurilor noastre de iubire.

Știam că ești acolo și mă aștepți,

printre versuri, printre portative,

așteptam minunea și ea s-a produs.

Când, în sfârșit, te-am văzut,

S-au vindecat și creanga și păsările

și inima...

Slobozia, 02 mai 2017