Jurnal de risipită
14 septembrie
2016, Ziua Crucii. După încheierea zilei de muncă, dau zor să ajung la București, unde am
întâlnire cu Daniela Șontică, la Radio Trinitas, pentru o înregistrare. Strada
Sfânta Ecaterina e frumoasă, precum trebuie să fi fost și Sfânta al cărei nume
îl poartă. E liniște, e vegetație și parcă n-ai fi în București. Îmi spun cu
regret că n-am mai fost niciodată în locul acela. Știam că ar trebui să fie și
două magnolii, dar nu le-am văzut și am uitat s-o întreb pe Daniela. Admir clădirea
impunătoare a Facultății de Teologie Ortodoxă, ce poartă un iz al vremurilor de
altădată. Când lumea nu se grăbea, când avea timp să se oprească și să admire.
Am vrut să caut magnoliile, dar am văzut biserica deschisă și am intrat să mă
închin la icoane și la moaștele Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina. Când am ieșit,
Daniela deja venise de la redacția „Lumina” și am pornit către studioul
Radioului.
E un fel de
acasă, nu-mi pare străin, deoarece în mașină îl ascult, uneori și pe internet,
de două ori poeziile mele au zburat către ascultători de pe frecvențele sale,
prin vocea doamnei Lidia Popița Stoicescu, chiar și anumite programe ale
televiziunii Trinitas le urmăresc (în puținele momente când apăs butonul
telecomenzii). În fine, la cererea regizorului tehnic, ne zdrobim să găsim un
subtitlu emisiunii, Daniela îmi cere un termen din chimie, îi trântesc o miscibilitate ca nuca-n perete, apoi tot
ea găsește formularea mai simplă. Om de presă, deh! După ce ne pozăm, începem
emisiunea. Mă întreabă de una, de alta, răspund fără pregătire prealabilă, cam
împiedicat și mă blochez de-a dreptul la întrebarea: „Ce formulă chimică i-ai
atribui lui Dumnezeu”. Hait! La asta chiar nu m-am gândit. Bre jurnaliștilor,
voi chiar pe toate vreți să le știți? În afară de Tatăl, Fiul și Sfântul Duh,
nu prea mai știu altă formulă pentru El. Nu mi-l imaginez nici ca pe o catenă
liniară, nici ca pe una ciclică. Nah! O să mă gândesc la asta și poate-mi vine
ideea în somn, ca lui Kekule, când a descoperit formula nucleului benzenic,
visând un șarpe care se prinsese de coadă. Brrr, șarpe! Lasă... Citesc și o
poezie, „Quo vadis?”, am ales-o că avea și ceva știință și literatură și cruce.
Ne luăm la
revedere, eu spre casă, Daniela, din nou, spre redacție. Pe la o vreme, o
ploaie bate-n geamul mașinii, și văd un superb curcubeu. Dar e pentru prima
dată când l-am văzut încă de la formare, apoi cum dispare lent. Mai întâi apare
culoarea roșie, difuză, ca un praf care se înalță din pământ. Încet, încet, se
formează clar toată paleta ROGVAIV, apoi culorile se sting treptat, ultima
vizibilă fiind tot roșul. Mă bucur ca un copil și-mi spun, în continuarea celor
discutate cu Daniela: „Fă tu, omule, un curcubeu, dacă poți!”
Așadar: „Lumina
cunoștinței. Între chimie și literatură”
Radio Trinitas,
vineri, 23 septembrie 2016, ora 18:30 (până la 19)
Realizator: Daniela Șontică
Invitat: Florentina
Loredana Dalian
„Cu noi este
Dumnezeu”.
Slobozia, 15
septembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu