Florentina Loredana Dalian

miercuri, 29 iunie 2016

Petru sunt eu




Și eu m-am speriat, crezându-Te nălucă,
Ți-am cerut cu îndrăzneală, îndoindu-mă:
„Doamne, dacă Tu ești,
fă să vin la Tine pe ape!”
m-am avântat, am mers, apoi,
puțin credincioasă, m-am îndoit, gata să mă scufund;
dar Tu vegheai.
„Doamne, scapă-mă!” - Ți-am strigat.

Și eu, ca și el, m-oi fi lepădat de Tine,
la ceas de seară,
poate nu doar de trei, ci de mai multe ori;
de câte ori vor fi cântat cocoșii?
Dar, Doamne, Tu știi că iubirea-mi bucăți
e astfel din pricina neputinței,
Tu singur înțelegi păcătosul ce n-are curaj
să iubească până la capăt
iar la urmă-și plânge neiubirea.

Întreabă-mă ca pe el, atunci
„Mă iubești tu pe Mine?”
și-Ți voi răspunde la fel
de trei ori,
căci, Doamne, Tu știi, Tu toate le știi! 

Slobozia, 06 mai 2016

duminică, 26 iunie 2016

Vârstă a anilor mei 20



Te mai găsesc uneori, vârstă a anilor mei 20,
prin ruina unui gând sau vreo fotografie îngălbenită,
te privesc cu părere de rău că te-am trădat
când erai atât de frumoasă, de aparent liberă,
cu atât de multe posibile opțiuni...
ți-am nesocotit toate darurile
am făcut alegeri haotice, te-am jucat la zaruri
și te-am pierdut.

Dar nici tu ingrato nu m-ai prețuit!
eram gingașă, mergeam pe tocuri de 10,
învățam grețoșenii inginerești
zicând eu că precis asta-nseamnă fericirea;
când colo m-ai ros cu o mie de lanțuri
(da, știu că mi le puneam singură),
m-ai mințit cu o mie de visuri
(da, eu mi le făuream)
și n-ai dat doi bani pe inocența mea.

Te mai găsesc uneori, vârstă a anilor mei 20,
te-am iertat demult
căci numai tu știai să pari veșnică
în straie atât de grabnic-pieritoare.

Slobozia, 26 iunie 2016

joi, 23 iunie 2016

Capriciu de vară




Uneori mai trec pe lângă locul acela pustiu,
ferit de ochii lumii;
în arșița verii mi se năzărește toamna
cu frunzele ei zburate peste câmpie;
câte sute de anotimpuri vor fi trecut
între atunci și acum?
Același ceas mult prea vechi,
prea neîntors la timp
ne ticăie în timpanele amintirii.
Nu ne-am schimbat;
suntem doar mai bătrâni cu vreo două zădărnicii
și-mi pare că iubirea e o bomboană cu vișine.

Slobozia, 23 iunie 2016

marți, 21 iunie 2016

Ziua cea mai lungă





Coboară noaptea peste ziua cea mai lungă
căreia n-ai știut să-i primești darul...
vor mai fi nopți peste zilele cele mai lungi
vor mai fi daruri
întrebări peste întrebări
și tot așa vei fi ascultând pianul acesta
care lovește în inimă
ca pescărușul alb atingând valurile fluviului
                                                 
Slobozia, 21 iunie 2016

luni, 20 iunie 2016

Ceva se schimbă, ceva rămâne la fel




Străbați câmpia într-o vară toridă
pe urmele inocenței de demult;
e vremea seceratului la orz
dar ochilor tăi li se-arată lanul încă verde
în care te afundai la cules de mușețel,
spicele înalte până la gât,
departe la șosea Fata Morgana,
dincolo de ea apa Ialomiței - tărâmul interzis
în care nu te-avântai niciodată

îți amintești că acesta e satul
cu troițe la fiecare colț de stradă,
cu biserica din scânduri coborâtă din munți,
cu mirosul crinilor ademenitor.
Bat clopotele a sărbătoare,
dangătul lor aduce cu statornicia;
un gând fugar: nici acum n-ai aflat
dacă numele de strada Duzilor vine de la arbori
sau de la oameni

și-ți spui deghizând o lacrimă în boabă de rouă
că-ntotdeauna ceva se schimbă, ceva rămâne la fel.


Slobozia, 20 iunie 2016