Pe clapele pianului se aștern tristeți puse pe
note;
compozitorul e poetul care și-a pierdut cuvintele,
pictorul care și-a pierdut culorile,
omul care și-a uitat rugăciunea.
În loc de toate acestea, și-a scris muzica lui
care-i ține loc și de cuvinte și de culori
și de rugăciune.
Ca și când l-ar fi aflat pe Dumnezeu
și l-a așezat pe portativ
ca-ntr-o icoană nevăzută, ci doar auzită.
Slobozia, 14
mai 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu