Mai ştii?

Mai ştii? Seara-şi făcea de cap

prin oraş,

noi - doi străini căutându-se prin cearşafuri.

eram a ta, dar viaţa te chema prin fereastră

spre alte poeme nescrise.

ai luat câteva cadre, fotografii de pus la rană

în ceasul singurătăţii.

Nu-ţi este frică? - încercai să mă sperii,

aş putea fi un om rău, un criminal, un obsedat.

ce-am mai râs!

frica şi dragostea n-au făcut niciodată

casă bună.

când am plecat, prin geamul autobuzului

viaţa-şi recăpătase culorile gri,

doar ochii tăi verzi mă urmăreau de departe.

ploua mărunt, aşa cum plouă de la facerea Lumii...

  

Slobozia, 26 mai 2015