Florentina Loredana Dalian

vineri, 6 martie 2015

Dama de Inimă Roşie în Careul de Dame

Cercul Militar Constanţa, 05 martie 2015

 

Jurnal de risipită




Poker am jucat numai în adolescenţă. Cu sora mea, pe beţe de chibrit. Dar am jucat suficient cât să înţeleg regulile de bază. Şi totuşi, pe vremea când jucam, nu mi-am imaginat niciodată că voi fi parte a unui care de Dame. Am mai visat eu la vreun As, la vreo pereche de Valeţi sau la vreun full de Popi. Dar niciodată la careul de Dame. Cine spunea că visele nevisate nu se împlinesc? Mie mi s-au împlinit mai degrabă astea, decât cele visate. 

          Cu farmecul şi buna lui dispoziţie, parcă mereu pus pe glume (serioase!), m-a sunat într-o zi Aurel Lăzăroiu, Mare Maestru de Ceremonii al Cenaclului "Mihail Sadoveanu" al Cercului Militar Constanţa, să-mi propună "chestia", va să zică să fiu parte a Careului de Dame (musai scriitoare!) care se va întruni în cinstea zilei de 8 Martie. Mi-a spus că această năzbâtie e cumva replica Turnirului Cavalerilor pe care acelaşi cenaclu îl organizează în toamnă. Mi-a înşirat, pe scurt, regulile şi m-a convins. Ne-am mai ciorovăit noi care Damă să fiu, că el mă pusese în afiş de pică (doar eu scrisesem un text intitulat Dama de Pică), eu nu, că vreau să fiu a de Cupă, va-s' zică de Inimă Roşie (chit că, din ce-mi amintesc de la bridge - că am jucat şi d-ăsta, şi tot demult - Dama de Pică e mai "tare" decât cea de Cupă). Până la urmă, am convenit să fiu Dama de Pică deghizată în cea de Cupă. Apoi mi-a spus că fiecare Damă are dreptul la un Joker, chestie care m-a scos din funcţiune, eu protestând şi zicând că de păcălici sunt sătulă, calc pe ei ca pe dude etc. Aşa că din nou l-am convins pe Aurel să îmi dea voie (că tot veneam de la Slobozia, adică de peste mări şi ţări) la o dublă alegere: un Popă şi un Valet. De Cupă, se-nţelege. Mi-am ales doi epigramişti "beton": Popă l-am desemnat pe inginerul (bărbos, cum altfel?) Dan Norea (Norică) şi Valet pe mai tânărul procuror Ionuţ-Daniel Ţucă. Dacă în viaţă nu prea sunt în(con)jurată de bărbaţi, măcar în cărţi să-mi fac de cap. 






          Damele din careu au mai fost, pe lângă mine, scriitoarele constănţene: Laura Văceanu, Mihaela Meravei şi Luminiţa Scarlat. Fiecare cu.... Jokerul ei, care să o susţină: Ananie Gagniuc pentru Luminiţa Scarlat (mi l-a suflat la timp, şi eu mă gândisem la el), Radu Patrichi pentru Laura Văceanu şi Liviu Băiţel pentru Mihaela Meravei. Ai mei... cum ziceam: doi! C-aşa sunt eu mai cu moţ. Dacă mă gândesc bine, cred că au fost trei (full, ce mai!), că şi Noni Gagniuc mi-a dedicat în final un text. Tuturor le mulţumesc şi pe această cale că s-au bine-pregătit şi au făcut tot posibilul ca Dama de Pică (în travesti) să nu pice... examenul. 





          În prezenţa unui public receptiv, cele patru dame, coordonate de crupierul Aurel Lăzăroiu, şi-au început rundele, citind din creaţie proprie poezie, proză, fabulă, haiku, renku etc. Toate au fost momente bine primite şi aplaudate de cei prezenţi. Jokerul Liviu Băiţel a cântat la chitară melodii care ne-au sensibilizat, Radu Patrichi a citit din creaţia sa haiku şi senryu, Noni bineînţeles că ne-a delectat cu umorul său (că nu degeaba e supranumit "Amiralul umorului românesc"), Ionuţ Ţucă a citit epigrame şi am avut împreună cu el un dialog peste timp (anunţul matrimonial din 1909 şi răspunsul la acesta), Dan Norea ne-a delectat şi el cu epigrame, a făcut o prezentare a mea şi a modului cum ne-am cunoscut, povestind şi o întâmplare hazlie pentru a argumenta faptul că postura de popă nu-i e deloc străină: pe vremea când se stătea la cozi pentru orice produs, un dascăl s-a repezit la el pe stradă şi i-a şoptit conspirativ: "Părinte, vedeţi c-au băgat pui la Alimentara!" 




          Au mai avut intervenţii literare cu texte dedicate Damelor scriitorii Petru Brumă şi George Mihalcea (contele rus, cum l-am numit eu, după alura domniei sale). Am notat în fugă epigrama lui Dimitrie Jega, citită de Noni Gagniuc:


Se-ntâmplă fel de fel de drame

În lumea asta interlopă,

Alergi după-un careu de dame,

Şi-ţi iese-n cale-un mândru popă.


Valetul meu, Ionuţ-Daniel Ţucă, mi-a dedicat un madrigal:


Să fiu Valet e binişor,

Să-ţi stau în drum, să-ţi ies în cale,

Dar tot mai bine-i mărţişor,

Să stau la pieptul dumitale.



Şi Noni mi-a făcut o surpriză, citind un text în care descrie vizita pe care mi-au făcut-o "trei, Doamne, şi toţi trei" la Slobozia:

                      

VIZITA

(Se dedică distinsei doamne LOREDANA FLORENTINA DALIAN)



        La sfârşit de ianuarie, trei crai de la răsărit cu steaua (mamei lor!) au pornit spre apus, invitaţi la festivalul "Romeo şi Julieta la Mizil"

Romeo era… Norea, Julieta - Brumă, iar Gagniuc, cât Mizilul!…

       La întoarcere au făcut un popas la Slobozia, la distinsa, eleganta şi talentata doamnă L.F.D. Şi-au propus 10 minute şi-au stat 100! 

Ploua, şi la florărie nici nu era deschis, nici nu aveau buchete mai ieftine, aşa că s-au dus... unul pe altul.

Pupături, îmbrăţişări, cafele, Florinel bucuroasă, niciodată nu i-au intrat trei bărbaţi odată în casă, unul mai neputincios decât altul! 

Au urmat alune, un păhărel de ţuică, dulciuri, un păhărel de ţuică, discuţii, un păhărel de ţuică. Au servit doar Noni Gagu şi Petru Brumă.

Norică, pentru că nu a băut, la plecare i-a luat Loredanei banii pentru cotizaţia la club.

Atât de impresionaţi au plecat, pe aceeaşi ploaie, încât pe autostradă au pornit spre Bucureşti, în loc de Constanţa.

Toate astea nu se vor uita, cum se uita de urât Dan la Noni, că era copilot şi trebuia să fie atent, măcar atât de atent cum s-a uitat - tot timpul - la Loredana!  



Şi două catrene a propos de faptul că Norică a spus în prezentarea lui că Loredana vine tot mai rar pe la CUC (Clubul Umoriştilor Constănţeni):


A trecut un cincinal

De când Noni, amiral,

Vine-n CUC, în toată goana

Poate-apare Loredana!…


Dar nu vine… Singuratic,

Ne…(ştiţi voi!) şi cam tomnatic,

Se uită, pierdut, Nonică

La chelia lui Norică!

(Ananie  GAGNIUC)

Instigat de mine astăzi, pe e-mail, Amiralul loveşte din nou, adică a scris şi vice-versa, vizita Loredanei la Constanţa:

VIZITA – 2

A venit vremea ca Loredana Florentina Dalian să ne întoarcă vizita. Ne-a întors pe toţi! Pe dos. Era îmbrăcată (păcat!) în roşu aprins. Şi, normal, ne-a... aprins imaginaţia!

 Eu, cel puţin, nu mi-am desprins privirile de la decolteu, picioare, piept şi fund... de ochi. Am sorbit-o din priviri, într-atât, încât îi mai rămăsese doar capul... Final, l-am sorbit şi pe acela. Acum sunt plin de ea, Loredana mea. 

Era nominalizată (la întrunirea literară „Care de dame”) a fi dama de pică. Da de unde! Cui să pice, că doar nu mie! Final, a primit diploma ca damă de cupă. Cu pă...rere de rău, dar eu am rămas doar cu privirea. La adunare, al cenaclului coordonator şi moderator Aurel Lăzăroiu a fost eclatant, mirobolant şi şarmant. Dar, şi el, perdant! Loredana Dalian – în prim plan!

Draga de ea, a citit din creaţii. Bărbaţii n-au înţeles nimic, erau concentraţi, cu ochii minţii şi imaginaţia pe refrenul melodiei „De te-aş prinde, ce ţi-aş face!” Femeile din sală au aplaudat, pline de invidie. Unele, doar plinuţe...

Loredana chiar a fost – în jocul de cărţi – asul din mânecă. Regina balului!

Dan Norea a „popit-o” de trei ori, Ionuţ-Daniel Ţucă i-a fost valet, de două ori, iar Noni Gagniuc (recte io!) am „prins-o” doar odată. Evident, literar...

Pe celelalte poete-scriitoare, dame de treflă, caro şi pică – Laura Văceanu, Luminiţa Scarlat  şi Mihaela Meravei, nici nu le mai menţionez. Nu că n-ar merita, dar le-a eclipsat eroina astei povestiri. Crupierul – moderator Aurel Lăzăroiu, a fost aşa de încântat, încât a uitat, la final, să le dea florile!

Corul cucilor din C.U.C., respectiv: Dan Norea, Petru Brumă, Ionuţ-Daniel Ţucă şi Ananie Gagniuc au scandat, final:

                             „Stima noastră şi mândria

                                Loredana – Slobozia!”

P.S. (Pisi) N-am dormit toată noaptea! Te mai aşteptăm la Constanţa. Pân-atunci trăim cu... speranţa!

(Ananie  GAGNIUC)   

                                                                                     

          Să trăiţi... bine! Şi cu cine vă place (fie şi cu Speranţa). Evident, nu sunt eu aceea :) Vă pup (virtual, desigur, c-aşa-i la modă!)  Conchid: a fost un Care de Dame reuşit (Noni exagerează cu laudele la adresa mea, m-am prins eu că speră să mă mai prindă o dată, desigur, tot literar, altfel, n-are el alonjă să mă prindă pe mine:) Felicitări şi mulţumiri organizatorilor şi tuturor celor care au pus umărul! Aşteptăm Turnirul Cavalerilor!

          Închei cu dedicaţia lui Norică:


Din Constanţa, de la mine,

Grăim, doamnă, către tine,

Nu din gură, ci din carte,

Că ne eşti aşa departe.






                                 Slobozia, 06 martie 2015     

video
   

3 comentarii:

  1. Interesant şi plin de umor acest Noni Gagniuc! Duelul cu Loredana, incitant. Tentant.
    O pereche potrivită, degeaba se dă doamna lovită...Noni, la prima ocazie ivită,
    demonstrează-i că...nu mai poţi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonimul, Loredana, e tot...Noni! E-adevărat, nu te-am prins, dar nici tu nu te-ai prins...

      Ștergere
  2. Dar să nu crezi că nu mi-a trecut prin cap că n-ai fi tu! Şi totuşi, cu anonimele astea pe internet, cine mai ştie... Şi totuşi, stilul te dă de gol. Deşi, la fel de bine putea să fie cineva care-ţi imită stilul. De exemplu... eu:)
    Acum că te-ai semnat, indiferent că eşti tu sau nu, ţi-am răspuns. La anonimi nu răspund :))

    RăspundețiȘtergere