Din singurătate
nu se iese pe uşa din dos,
trebuie să-i
deschizi larg ferestrele,
ca unei odăi
prea nelocuite;
să laşi soarele
să-şi facă de cap
prin toate
cotloanele neumblate, neaerisite,
să netezeşti
calea iubirii din creştet până la tălpi.
Doar seara te
vei întoarce în ea
ca-ntr-o cămaşă
de forţă
din care doar
visul te mai poate desprinde;
visul acela pe
care ţi-l făureşti
ştiind dinainte
c-ai să-l joci în picioare.
Slobozia, 17 februarie
2015
Pictură de Vladimir Volegov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu