Florentina Loredana Dalian

joi, 22 ianuarie 2015

Rănile Universului

Gânduri dulci-amărui





Aşa-mi imaginez: că sunt răutăţi ale oamenilor, care produc răni Universului. Din când în când, rănile acelea îşi mai varsă preaplinul, scurgându-şi puroiul peste pământ. Prin legături subtile, nevăzute, Universul ne trimite înapoi ceea ce-i oferim. Platitudini, ştiu! Dar adevăruri! Mă întreb cât timp va trebui să mai numere Clepsidra pentru ca el să uite toate rănile făcute de cruzimile noastre, să ne ierte şi să ne şteargă făcutele, să nu ne mai atragem singuri toate uraganele şi taifunurile lumii. Noroc că Balanţa se echilibrează prin gesturile mici (aparent) ale oamenilor mari.

          Dumitru Oniga povesteşte în cartea lui - "Urme, lacrimi, sânge, morminte" (amintiri din lagărele de exterminare româneşti) - cum odată, fiind intrat la zarcă fără pulover, apropiindu-se iarna şi fiind şi bolnav de TBC, deţinuţii din celelalte celule (nici ei trăind într-o fericire, dar măcar apucaseră să-şi primească puloverele) şi-au deşirat fiecare câte un fir-două şi le-au dat unuia care i-a împletit o vestă. Pe care ulterior i-au pitit-o undeva, transmiţându-i prin Morse, prin calorifer, să şi-o ia când merge să verse tineta. Autorul e convins că vesta aceea l-a salvat atunci de la moarte. Eu nu cred că obiectul propriu-zis a făcut vreo minune; dacă era altă vestă, una oarecare, la fel de groasă, la fel de bună, efectul n-ar fi fost spectaculos, în condiţiile acelea vitrege. Cred, mai degrabă, că firele sunt cele care l-au salvat, adunate de la fiecare. Faptul că unii, mai mulţi, unii cunoscându-l, alţii nu, au deşirat din haina lor pentru a-i da o şansă la viaţă, şi-au deşirat din suflet pentru alt suflet. Şi-au riscat ei înşişi viaţa sau situaţia oricum precară, pentru a face gestul salvator. "Nu este mai mare dragoste, decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi." (Ioan, 15, 13).

          Nu materia ne salvează, ci dragostea cu care ne este oferită. De fapt, formularea corectă este: nu materia ne salvează, ci dragostea! Au demonstrat-o până şi oamenii de ştiinţă, prin experimentul cu apa. "Iubiţi-vă unii pe alţii!" Ne-o spun de două mii de ani preoţii, de-i doare-n gât. De tot atâtea mii, pe noi ne doare-n...       


            Să punem şi noi câte-un fir, să împletim o vestă Universului, să-l apărăm de frigurile acestei lumi. Şi, dacă azi vom face aceasta, poate mâine, omenirea nu va mai cunoaşte torţionari, nici violenţă, nici foamete, nici umilinţă, nici trădări...



Slobozia, 22 ianuarie 2015

Pictură de Ivan Aivazovski

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu