Florentina Loredana Dalian

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

Gaudeamus 2014, ziua a treia, la standul Editurii Eikon

Bucureşti, Romexpo, Pavilion Central, 21 noiembrie 2014, orele 15-17

Jurnal de risipită

 

 

 


O dată pe an, în luna noiembrie, graţie organizatorului Radio România, Romexpo devine gazda celui mai mare eveniment editorial - Târgul Internaţional de Carte "Gaudeamus", unde, pe standurile celor mai importante edituri din România, sunt expuse noile apariţii editoriale. Pentru prima dată, anul acesta, m-am aflat şi eu prezentă cu volumul "A unsprezecea poruncă", ediţia a II-a, adăugită, apărut la Editura Eikon, scos de sub tipar cu doar câteva zile înainte de Târg. 




          Ajunşi în parcare, avem două posibilităţi: la stânga VIP, la dreapta, restul. Cristi, de la timonă, opreşte şi întreabă încotro să intre. Eu, din faţă, (mă) întreb: "Cine-s VIP-urile?" Din spate, scriitorul Aurel Maria Baros răspunde prompt la apel: "Noi!" Moromete ar fi întrebat: "Pe ce te bazezi?" Şi la fel, probabil, paznicul parcării. Domnul Baros îşi dă seama că n-ar avea cum să-i răspundă lui Moromete. "A, dar mi-am uitat legitimaţia acasă!" Bun! Cristi, cu o roată spre stânga şi una spre dreapta, cere lămuriri: "Deci?" I le dau eu: "La resturi!" :) După ce aflăm, cu chiu cu vai, un loc de parcare, ne îndreptăm către intrarea principală. Lume multă, lume selectă, du-te, vino... Oricum, presupun că nu mai multă decât în magazinele cu Black Friday. Ioana Marin ne aştepta la intrare. Valeriu Stoica şi Maria Iacob aveau să apară un pic mai târziu. Apoi, îi văd pe Geta şi Ion, pe Valentin Nicoliţov, pe Gabriel Dragnea. Câţiva dintre cei pe care îi invitasem şi care, într-o zi şi la o oră deloc convenabile, pe o ploaie duşmănoasă, rupseseră fiecare din timpul şi preocupările lor, pentru a-mi fi alături. 



Pentru mine, o sentimentală demodată şi picată cam naşpa în lumea asta în care totul pare de vânzare, mai importante decât cartea, decât toate cărţile pe care le-am scris, sunt aceste dovezi de solidaritate, ba chiar le-aş putea numi fără teamă că greşesc - de prietenie.


         
Gabriel, pentru a fi prezent şi a vorbi despre carte, fusese nevoit să facă un schimb de tură cu un coleg, îşi lăsase copilul pe la bunici, îşi trăsese sacoul, cravata şi venise înaintea tuturor.


          Maria a trebuit să ceara voie de la serviciu să plece mai devreme. Mi-a spus că ar fi venit şi Silviu, dar a fost convocat la şedinţa cu părinţii şi - ştiu din experienţă - cu asta nu te joci. Doamna te mai înţelege, dar de beşteleala copilului nu scapi.


          Ioana a venit tocmai din Voluntari şi am aflat că, la întoarcere, a făcut două ore (era o circulaţie infernală în Bucureşti).


         
Valeriu nu ştiu de pe ce schelă o fi coborât, dar zice că nu poate lipsi de la lansarea poetei lui preferate. Valeriu totdeauna mă laudă de parcă ar vrea să mă vândă sau să mă mărite. Dacă-i vorba de măritiş, i-am spus că nu funcţionează. Bărbaţii n-au nevoie de scriitoare, ci de gospodine. Eu mi-am ratat şansa de-a fi o gospodină desăvârşită în această viaţă.


         
Geta, ca să fie prezentă, a chiulit de la un curs (profesioniştii mai fac şi la şaizeci de ani cursuri. E drept, Geta nu arată nici de 50). Ion a ţinut neapărat s-o însoţească. Şi neapărat cu flori pe care mi le-au oferit. Pe Ion l-am cunoscut anul trecut la Revelion. La carnaval, se deghizase în Moş Crăciun. Astfel, când l-am văzut îndreptându-se către mine cu florile, mi-am zis: "Moş Crăciun a venit mai devreme!" Pe Geta o cunosc din 2009, de fapt, noi ne vedem doar la Revelion, am făcut vreo trei împreună, cu tot grupul de bucureşteni. În rest, ne vedem fiecare de goana zilnică. Cu jenă, am apelat la ajutorul ei financiar pentru tipărirea cărţilor şi în 2011 ("Scrisori netrimise") şi acum. Ea nu stă la discuţii, atâta doar se scuză că nu poate mai mult, "dă-mi contul şi hai s-o rezolvăm!" Eu nu încetez a mă minuna de unii oameni.


Cum nu încetez a mă minuna de simpatia şi înţelegerea pe care mi-a arătat-o dintotdeauna scriitoarea Passionaria Stoicescu, încă de când m-a văzut prima dată şi mi-a spus nişte vorbe de parcă mi-ar fi citit în suflet. De fapt, în cuvântul pe care l-a ţinut la adresa cărţii mele, şi-a exprimat opinia că probabil asta se-ntâmplă pentru că semănăm. A vorbit cu aceeaşi binecunoscută vervă atât despre cartea Domniei Sale - "Regele praf "- cât şi despre a mea şi a domnului Dan Anghelescu („Excomunicările mașinului de scris”). În prezentarea cărţii sale, insistă pe ideea prafului care se aşează peste tot şi toate. Îi spuneam aseară într-un mesaj că are dreptate. Praful se aşează peste tot. Doar peste un lucru nu poate: peste iubirea dintre oameni. Aceea rezistă şi prafului şi coroziunii şi timpului. 




Mai pe la sfârşitul prezentării, apare şi scriitorul Florentin Popescu, venit de la alte evenimente din Gaudeamus, unde avusese de prezentat cărţile altora. Tocmai când a ajuns la a dumnealui - "Bucureştii cafenelelor literare", ed. a II-a, părea că nu mai are chef de vorbă. A spus câteva cuvinte şi a cedat microfonul. Deşi o astfel de temă cred că ar fi meritat citit măcar un fragment. Dar acolo totul trebuie făcut astfel încât să te încadrezi în timp. Evenimentele se succed în lanţ, sunt anunţate anumite ore şi nu se pot decala prea mult.


         
L-am compătimit pe directorul editurii, Valentin Ajder, care a fost moderator la toate. Începând cu ora 10 dimineaţa şi până seara la 20. L-am compătimit, dar l-am şi apreciat pentru profesionalismul cu care a făcut totul, de la editare/ tipărire a cărţilor la un standard ridicat de calitate şi într-un timp record şi până la prezenţa şi intervenţiile Domniei Sale la fiecare dintre lansări. Şi nu dădea deloc semne de oboseală. şi asta nu pentru că ar fi din fier, ci pentru că aşa se întâmplă când în ceea ce faci pui pasiune şi suflet.




Am stat şi la lansarea care a urmat, a cărţii Părintelui Bogdan-Costin Georgescu - „Încercări de hermeneutică antropologică asupra ritualurilor religios creștine”. Foarte frumos şi edificator au vorbit despre carte invitaţii: criticul literar Cristian Crăciun, filosoful Vianu Mureşan, profesorul în istoria religiilor Marius Vasileanu. 




          După ce am mai dat o roată prin Târg, am mai salutat câteva cunoştinţe, printre care poeţii Dan Mircea Cipariu şi Magda Mirea, am mai stat la o masă pentru a schimba impresii cu Maria, Valeriu şi domnul Baros. Ceilalţi invitaţi plecaseră, fiecare la treburile sale oricum lăsate baltă pentru a fi prezenţi la Gaudeamus. Maria îmi prezintă un pahar de plastic pe care marchează trei puncte: "Pe-aici bea domnul Valeriu, pe-aici eu, iar pe-aici tu", convingându-mă astfel să trag un gât de horincă, de a cărei apariţie misterioasă la masa noastră, din câte am înţeles, se făcea vinovat companionul nostru, plimbată fiind dumneaei de pe la etajele superioare în jos.


          Ne-am urcat toţi în maşină, descălecându-i apoi pe fiecare mai aproape de casa lui. Eu şi Cristi am continuat drumul pe autostradă, sub auspiciile aceleiaşi ploi. Ploaia care stinge praful. Praful acesta care se aşează peste tot. Peste oameni, peste cărţi, peste aspiraţii, peste amintiri, peste iluzia că chiar contează...



Slobozia, 22 noiembrie 2014

video

Muzica: Eugen Doga

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu