Gânduri expirate
Pe-aici
aceeaşi linişte
aceeaşi câmpie
un soare arzându-ne-n ciudă
când şi când o ploaie repede
peste pământul nesătul
nicio denivelare nimic
doar sufletul mai chircit pe
zi ce trece
sub povara
atâtor întrebări
s-au scuturat salcâmii
de la balconul meu un castan
pare c-ar vrea să intre
nepoftit
am să-i tai crengile
sătulă de-atâtea
inflorescenţe
de la tine
cum se mai vede viaţa
printre zăbrelele
singurătăţii?
Slobozia, ianuarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu