Florentina Loredana Dalian

joi, 1 mai 2014

Acorduri de pian


Departe, acorduri de pian –
al cui oftat se aude?
Poate vreo domniţă părăsită de cavaler în toiul nopţii.
O, nu, e prea desuet!
Vreo mamă aşteptându-şi fiul?
Ori poate, singură, floarea de colţ?
(La ce bun atâta frumuseţe?)
Vreun copil visând s-ajungă la soare? -
Tăiate-i sunt aripile.
Vreun călător obosit de drum lung,
Ori poate bătrânul visând sub cais,
peste care toamna vine pe negândite.
Sau omul de zăpadă
trăind încă o iarnă degeaba;
Sau poetul sătul să tot cânte luna;
Ori poate tristeţea florii soarelui la apus.
Ori căpitanul de cursă lungă
neîndurându-se să sară de pe corabia
aproape scufundată.
Sau cine ştie, ar putea fi
vreo statuie într-un parc părăsit,
gândind la tristeţea nemuririi;
Sau lucrătorul construind,
întrebându-se la ce-s bune zidurile.
Ori poate chiar tu, de departe,
de mult prea departe,
ca la o cină de taină
în care se schimbă doar trădătorii.
Departe, acorduri de pian –
al cui oftat se aude?


Slobozia, 01 mai 2014

video

Textul în interpretarea autoarei
Fond muzical: Ernesto Cortazar - "Beethoven's silence"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu