Florentina Loredana Dalian

miercuri, 26 februarie 2014

Cu satul în capitală. Sub... aceeaşi lună




Lansare de carte „Aceeaşi lună peste sat” – Florentina Loredana Dalian
Bucureşti, 21 februarie 2014


Vineri, 21 februarie 2014, începând cu orele 18, a avut loc în Bucureşti, la Hanul Negustorilor, o serată literar-muzicală, însoţită de expoziţie de pictură, în cadrul căreia a fost lansată cartea „Aceeaşi lună peste sat” de Florentina Loredana Dalian.
Despre volum au vorbit scriitorii: Titi Damian, Gabriel Dragnea şi Passionaria Stoicescu. Actriţa Doina Ghiţescu şi poeta Carmen Tănase au citit fragmente din carte, iar solista Ioana Marin a interpretat muzică populară.
Au fost expuse picturi de Ana Ranete.
La eveniment au fost prezente şi alte personalităţi artistice: realizatorul TV Miron Manega, poeta Victoria Milescu, poeta Florina Isache, pictorul Valeriu Stoica, împreună cu ucenicele sale: Tania Moroianu, Maria Iacob şi Ana-Maria Vasilescu.
Evenimentul, organizat de Elena Toma şi Marian Ilie, având ca parteneri media Ziarul „Naţiunea” şi Fundaţia „Andrei Mureşanu”, a mai cuprins şi recitaluri de poezie, harpă (Alina Danciu) şi flaut (Cristina Răducan), într-un program coordonat de domnul Romeo Tarhon. Serata literar-muzicală a făcut parte din cadrul Serilor XXL, organizate săptămânal.

Primul a vorbit domnul Titi Damian. Sobru, serios, aşa cum ne-a obişnuit, autorul „Muscelenilor” şi al antologiei „Poeţi din Zodia Helis”, care a ţinut să vorbească nu doar despre carte, ci şi despre autoare, omul Loredana, m-a descris atât de frumos, încât mai să nu mă recunosc.


Gabriel Dragnea care îmi mărturisise că, deşi a citit şi recitit cartea, nu a reuşit să-şi formeze un discurs coerent, lăsând totul în seama inspiraţiei de moment, în momentul intervenţiei a electrizat publicul cu un discurs absolut superb despre satul de odinioară şi lumea lui, încheind cu regretul că, la o următoare editare a cărţii, s-ar putea să fie intitulată numai „Aceeaşi lună”, aceeaşi lună peste nimic, întrucât satul nu va mai exista. Eu n-aş fi atât de apocaliptică, dar o fărâmă de îndoială tot am. Valeriu Stoica a făcut o epigramă pe care n-am mai apucat s-o citesc tare, din care reieşea că în curând va răsări… aceeaşi lună peste şatră. No comment!

Doamna Passionaria Stoicescu, cu al său dar oratoric deosebit, reuşeşte întotdeauna să capteze atenţia, ceea ce a făcut şi în cazul de faţă, impresionându-mă la fel de mult ca şi prima dată când ne-am cunoscut, anul acesta, în Casa de Cultură de la Urziceni.

Carmen Tănase a ales să citească textul care dă numele cărţii. A făcut-o cu talent şi seriozitate, impresionând publicul nu doar prin prezenţa sa drăgălaşă.
Surpriza serii, cel puţin pentru mine, a fost actriţa Doina Ghiţescu, invitată de organizatori, care, de cum m-a văzut, mi-a amintit momentul în care ne-am cunoscut („pe vremea când trăia Carbarău”, Dumnezeu să-l odihnească!) şi mi-a spus că îşi doreşte mult să citească din carte în timpul lansării. Evident, m-am bucurat. Doina Ghiţescu a ales în mod inspirat câteva fragmente, iar proza „Ceasornicarul” a lecturat-o integral. Evident, calitatea interpretării a făcut ca textele mele să pară mai frumoase decât sunt.

Doamna Elena Toma a evocat momentele când ne-am cunoscut la festivalul XXL („Oameni deosebiţi, mărimi deosebite”), apoi la filmarea din februarie anul trecut, când operatorul Alin a dat-o-n bară cu înregistrarea (mă rog, doamna Toma îl suspectează că a făcut o pasiune pentru mine şi a vrut să mă mai vadă o dată); apoi, m-a rugat să îi recit poezia mea şi preferata dumneaei – „Domnişoara Nimeni”, stricându-mi astfel surpriza pe care aveam să i-o fac la final. Important este că am recitat-o şi doamnei Toma i-a plăcut la fel de mult ca prima oară când a ascultat-o.

Ioana Marin a emoţionat şi a făcut senzaţie cu cele două melodii folclorice ale sale, despre care ştia că sunt preferatele mele şi a ales să le cânte, fără să ne vorbim dinainte.
Pictoriţa Ana Ranete, pe care o întâlnisem de două ori la Piteşti, a expus lucrări despre care am primit semnale de la invitaţii mei că au fost foarte apreciate (atât cât s-a putut, în condiţiile date). Nu ştiu dacă doamna Ranete le vinde, însă, dacă cineva doreşte să achiziţioneze, să-mi scrie (telefoneze) şi îi pot pune în legătură.

Mulţumesc cu adâncă recunoştinţă tuturor celor care au fost protagoniştii acestui moment al lansării de carte (artiştii Passionaria Stoicescu, Titi Damian, Gabriel Dragnea, Doina Ghiţescu, Carmen Tănase, Ioana Marin), organizatorilor Elena Toma şi Marian Ilie, şi adresez mulţumiri speciale celor care au ţinut să îmi fie alături, în  număr atât de mare, încât i-au bulversat pe organizatori (mai adu scaune, mai fă loc etc.). Aşadar, mulţumesc prietenilor mei (ordinea este aleatorie): doamna Victoria Damian, Nela şi Constantin Apostol (foşti colegi de serviciu), Florina Isache (venită cu probleme la Bucureşti şi fugită din spital), pictorilor Valeriu Stoica, Tania Moroianu, Maria Iacob şi Ami Vasilescu, domnului pictor pe care Valeriu mi l-a prezentat drept  „profesorul profesorului meu”, prietenilor (soţ şi soţie, îmi pare rău, nu am reţinut numele) lui Gabriel Dragnea, veniţi şi ei nu se ştie de pe unde, cu treburi, în Bucureşti, şi, nu în ultimul rând, „frumoşilor nebuni ai marelui oraş”: Raisa, Mariana şi Jan, Andreea şi Florin, Lili şi copiii – Bianca şi Dan – care m-au impresionat prin gestul lor de a dori să ofere câte o carte de-a mea doamnelor învăţătoare, de mărţişor. Să sperăm că gestul va fi apreciat şi de doamnele învăţătoare!



Mulţumesc chiar şi domnului Marian Ştefan care a venit doar o fugă, cât să mă vadă şi să-mi lase nişte exemplare din cartea sa nou apărută în care îşi evocă prietenii din „aproape trei sferturi de secol de viaţă”, prieteni printre care, surprinsă, m-am regăsit şi eu (în carte vreau să spun). Norocul lui, că l-am iertat pe jumătate. Jumătatea cealaltă… vedem noi cum o plătiţi, dragă Moromete! Las’ că pun eu mâna pe dumneavoastră!
Mulţumesc şi celor care, chiar dacă din motive obiective nu au putut fi prezenţi, mi-au transmis mesajele lor: Florentina şi Dan Ioniţă, pictoriţa Melania Florescu, scriitorul Valentin Nicoliţov, epigramistul Laurenţiu Ghiţă.






Cu micile neajunsuri ale unui astfel de eveniment într-un spaţiu neconvenţional, până la urmă rămâne bucuria că oamenii încă se mai adună pentru literatură, muzică şi pictură, când ar putea să fie în cu totul altă parte ori să aibă alte preocupări. Singurul regret e că, datorită grabei mele, întrucât a doua zi mă „îmbarcam” spre Constanţa, cu alte probleme, nu am avut suficient timp să mai stăm de vorbă, să schimbăm impresii, inclusiv cu oameni pe care i-am întâlnit prima dată (poeta Victoria Milescu, cea căreia îi datorez recunoştinţă pentru încurajări, dumneaei fiind, printr-un concurs de împrejurări, cea care a citit manuscrisul cărţii „Aceeaşi lună peste sat”, făcând observaţiile de rigoare) sau cu cei pe care i-am revăzut după mai mult timp (actriţa Doina Ghiţescu, pictoriţa Ana Ranete, scriitorul Florin Grigoriu, col. r Costel Cristea).








Aşa cum le spuneam la început celor prezenţi, am dorit şi sper că am reuşit să aduc la capitală o fărâmă din satul nostru pe care cei care l-am cunoscut nu-l vom uita, indiferent prin ce mari citadele ne vom plimba paşii. Şi să sperăm că încă mulţi, mulţi ani va mai răsări, cu sau fără noi, aceeaşi lună peste sat…


video

"Domnişoara Nimeni" (fragment) de Florentina Loredana Dalian, în interpretarea autoarei



Actriţa Doina Ghiţescu citind un fragment din proza "Ceasornicarul" de Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 26 februarie 2014

Mulţumiri Carmen Tănase pentru fotografii şi înregistrări!





Despre eveniment si aici: 

Elena Toma

Florina Isache

3 comentarii:

  1. Ha, ha! M-ai facut sa rad.Am fugit din spital, dar nu de la nebuni, desi se poate interpreta si asa, fiindca toti au ras cand au auzit de ce sunt in stare, ci de la Elias, de pe gastro... A fost frumos, a fost chiar o terapie, desi nu am stiut deloc programul,si nici locul in care eram nu-mi permitea sa vad totul si trebuia sa-mi tot intind gatul, sa le vad pe fetele acelea care au cantat admirabil...cel putin la harfa...Satul ramane sat si cei care l-au cunoscut stiu ce spun. iar cei care nu-l stiu, ar trebui sa-si cumpere unul sau macar o casuta la sat( atat timp cat mai exista. Si casutele si satele). Cand veti veni la noi, va voi duce si in satul meu, fiindca este langa satul lui Marin Preda si poate va fi o seara cu luna...,,aceeasi luna''...

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitări! Habar nu am unde vine Hanul ăsta, dar seamănă cu un bar de pe str. Gabroveni nr. 14, pe lângă hotel București (vizavi de COCOR) unde am fost la câteva serate literare f. interesante și unde se duce în prezent poeta Daniela Șontică (buzoiancă la origine). Mă bucur de prezența la HAN a unor nume grele: Titi Damian, Passionaria...
    P.S. pe blogul meu vei vedea că am fost și eu pe la Piatra Neamț... unde AAG și LIS și DCE... și există un proiect interesant!

    RăspundețiȘtergere
  3. Florina, abia aştept să merg în satul tău! Măi, n-oi fi fost tu fugită de la nebuni :)), dar e clar că un pic de "nebunie" (d-aia frumoasă) tot ai. Auzi la ea, în loc să se caute la doftor, vine să stea înghesuită la literatură, mai ceva ca la coadă la carne. Şi zici că te crezi normală? :) Nu, Florina, noi nu suntem normali, pentru că altfel nu am face ceea ce facem. Crezi că eu sunt? Imaginează-ţi că, după ce am plecat de la Bucureşti, am condus noaptea, am ajuns acasă în jur de ora 23:00,, m-am foit cu treabă prin casă, m-am culcat la ora 2 şi m-am trezit la 7, la 8:30 m-am urcat la volan şi am plecat la Constanţa. Acolo, nu m-am dus la plajă, am avut de "combătut" anumite chestiuni, la 19:30 m-am reîntors în Slobozia. M-am culcat după 12 noaptea. Abia duminică mi-am permis să mă las pradă oboselii. M-a apucat fix la biserică, bine că n-am adormit în timpul Sfintei Liturghii (hm... adormirea Loredanei:). În concluzie: normalitatea nu-i de noi. Mulţumesc mult de prezenţă şi de cuvintele frumoase!

    Domnule Cicu, mi-a şoptit un păsăroi că aţi fost la Piatra. Voi intra să citesc pe blog, după ce îmi fac datoria şi pun aici filmuleţul promis.
    Hanul acesta e în moţul capitalei, la Universitate (vis-a-vis de Springtime, la coloane) şi am înţeles că s-a deschis recent. L-am căutat de-am ameţit. Noroc cu doamna Toma care ne-a ghidat prin telefon şi cu doamna Victoria Damian, care s-a dovedit foarte bine orientată în spaţiu, ca o adevărată profesoară de geografie ce este.
    Mulţumesc!!!

    RăspundețiȘtergere