Visul unei zile de iarnă

E iarnă, e frig şi n-am cui    
Să spun că n-am lemne, nici sobă;
Iar vântul, prin codri, hai-hui,
Târăşte sinistra sa robă. 

Mi-e noapte şi-n hăuri mă ia ameţeala, 
Pământul se-nvârte la fel de precis;
În pana de gâscă îngheaţă cerneala 
Cu care trei versuri sărace ţi-am scris. 

Mai scârţâie poarta şi nădăjduiesc
Să vii pe la mine în ceasul târziu; 
Îţi număr şi paşii, să mă păcălesc,
Dar nici să mai număr acum nu mai știu.

Şi parc-am trecut în alt timp, în alt veac, 
În care eu locul nu mi-l mai găsesc,
Şi iarna nu-i bună ca iarbă de leac
S-adorm, să te uit şi să nu mai iubesc.

Tresar şi din somnul adânc mă trezesc
În realitate-ncercând s-o admit;
Dar pana de gâscă acum n-o găsesc,
Ci doar tastatura. Pe care-am dormit. 

Slobozia, 02 decembrie 2011