Cei care pleacă

Cei care pleacă lasă urme pe suflet;

cei care pleacă promit totdeauna că se întorc;

unii chiar o fac.

îţi bat în inimă să afle dacă eşti acasă,

bine-ar fi să te şi găsească!

Cei care pleacă se pierd

printre bagaje, gări şi aeroporturi.

La tine opresc ca-ntr-o haltă

cu o singură biată linie de cale ferată

năpădită de buruieni.

Uneori îi recunoşti, alteori

te întrebi cine-i străinul acesta scrobit, parfumat,

rătăcit de vreun controlor de trafic băut,

care-ţi invadează viaţa pe scara de incendiu.

Ce spun indendiu? Un foc neconsumat.

Cei care pleacă, atunci când se-ntorc

vin întotdeauna pe calul lor alb

cu aere de cuceritori, cu fanfare.

Uneori te surprinzi întrebându-te cum îi cheamă

şi de ce au poposit pentr-o clipă la tine-n pridvor.

Cei care rămân... rămân uitându-se după cei care pleacă.

Slobozia, 16 septembrie  2013