Premianţii Concursului de creaţie
literară, plastică şi fotografică „Dor de dor” 2013, dedicat satului românesc,
au fost invitaţi, în data de 16 august a.c., la Lehliu, Hanul dintre salcâmi
(nu ştiu dacă aşa îl cheamă, dar aşa se situează), pentru ceremonia de
decernare a premiilor. Cam pretenţios spus „ceremonie”. A fost o întâlnire
amicală între prieteni ai artei, între câţiva aiuriţi care se încăpăţânează să mai
creadă în salvarea valorilor autentice româneşti. Problema lor! Desigur, aici
mă includ şi pe mine (pentru aceia care nu ştiu să citească printre rânduri).
Organizator: Marin Toma, fondatorul şi
continuatorul revistei „Dor de dor” (Dor Mărunt). În drum spre locul
întâlnirii, mă gândeam la provenienţa numelui acestei localităţi, imaginându-mi
că vine de la acel unic şi intraductibil românesc „dor”, intrigată de
antagonismul celor două cuvinte: dor şi mărunt. Păi dacă-i dor, cum poate să
fie mărunt? Dorul (de cineva, de ceva) se asociază, în mintea mea, cu o trăire
foarte înaltă care în niciun caz nu poate fi descrisă ca măruntă. De parcă
mi-ar fi ghicit neliniştea, domnul Marin Toma a explicat în cuvântul de
deschidere provenienţa acestui nume. Se pare că vine de la unul – Doru – care era
de felul său cam mărunţel. Aha!
 |
| cu Gabriel Dragnea |
Premianţii prezenţi (căci au fost şi
absenţi destui) au fost invitaţi să-şi primească diplomele şi au spus ceea ce
au dorit să transmită confraţilor: gânduri, mulţumiri, poezii, catrene, etc; Personal,
am simţit lipsa epigramiştilor Florin Rotaru şi Ioan Toderaşcu, însă m-am
consolat cu epigramistul şi prozatorul Laurenţiu Orăşanu – prezenţă
încântătoare – pe care îl mai întâlnisem în 2010 la Alba Iulia. M-am bucurat să
cunosc şi live pe Dorel Gaftoneanu (Marele
premiu la poezie), anterior cunoscându-ne doar din spaţiul virtual, ca şi pe
jurnalistul-scriitor Gabriel Dragnea, pe autoarea de poezie pentru copii Lidia
Batali şi pe alţi invitaţi, să o revăd pe pictoriţa Steluţa Nistorescu. Muzică,
chitară, poezie, Eminescu... şi o splendidă zi de vară, între salcâmi. Parafrazându-l
pe Tudor Gheorghe cu „au înnebunit salcâmii”, aş zice că au înnebunit
scriitorii, dacă într-o atmosferă toridă, în loc să petreacă pe malul bălţilor,
s-au adunat din Iaşi, Botoşani, Bucureşti, Călăraşi, Slobozia, etc. la o... da,
şi la o cană cu vin (fericiţii care nu erau şoferi), dar mai ales la o
întâlnire cu literatura şi pictura.
La finalul părţii oficiale, au adresat
câte un cuvânt fostul Primar (timp de 32 de ani!) din comuna Belciugatele şi Preoţii slujitori din
localitatea Dor Mărunt. L-am cunoscut şi pe tânărul Preot călărăşean Gheorghe
Adrian Grigoriu, despre care am aflat că este fiul scriitorului şi
antologatorului Florin Grigoriu, o mai veche cunoştinţă din mediul autorilor de
haiku.
Domnul Marin Toma şi admirabila sa
consoartă au fost gazde bune, aşa cum se cuvine unor organizatori. Mulţumiri şi
la cât mai multe ediţii!
Slobozia,
19 august 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu