Desculţă

Dedicată copiilor şi copilăriei

Fetiţa umblând desculţă

prin lanul de grâu

îmi face un semn peste timp

îmi spune c-ar fi momentul să devin femeie

cum să explici unei fetiţe

care abia aşteaptă să crească mare

că tu ţi-ai uitat sufletul

prin lanul acela

încă verde

printre păpuşile din cârpe

înfăşurate pe linguri de lemn

că oamenii mari

nu te acceptă

aşa neorientată

inadaptată

cu sufletul la vedere

plecată cu sorcova

într-un timp căruia nu-i mai aparţii

ei doar cumpără-vând

cumpără-vând

când şi când mai oferă

şuturi în fund

când şi când mai joacă oina

cu sentimentele tale

asta în cazul în care nu le fac ţintă

a pietrelor

îi fac semn fetiţei

lasă poate altădată

ridică din umeri

treaba ta

alergând mai departe prin lanul de grâu

cu gândul la vremea

când va fi şi ea mare...

În ochii senini

ai fetiţei desculţe

dansează păpuşi din linguri de lemn

se-arată lumi

nedescoperite

cu feţi frumoşi cu balauri cu prinţi

În ochii nostalgici

de mai târziu

se oglindeşte dorul de

copilărie

Eu am trecut desculţă prin viaţă

în tălpi şi-n suflet

port mângâieri de

ciulini…

Slobozia, 2011

Imagine: "Portret de fetiţă din profil" - pictură de Nicolae Tonitza