Florentina Loredana Dalian

vineri, 22 februarie 2013

Poetul






În ce licori ţi-ai înmuiat condeiul,
Şi care e formula fermecată
Prin care, lăcrimând în faguri, teiul
Ne toarnă-n cupe miera parfumată?

Prin ce minuni devine mir uleiul
Ce luminează fruntea-ngândurată?
Cu ce puteri dai gândului temeiul
Şi el devine faptă de durată?

Urmând porunca dată de Prea-Sfântul,
Cu firea lui lipsită de prihană,
Poetul dăltuieşte-n vers cuvântul
Să izbăvească sufletul de rană.


Marian Ştefan
Bucureşti, 19 februarie 2013

  "Simată Domniță,
Tot meditând pe marginea celor constatate
în urma lecturilor din revista cu pricina, mi-a venit
a zice cîte ceva despre poet. Eu cam așa îi văd rostul.
Sper că nu v-am plictisit. Dacă da, vă reamintesc proverbul
cu „bună ziua mi-ai dat, belea...“
           La bună și curândă vedere!
                              Marian Ștefan"   

Stimate domn, 
Câtă vreme "beleaua" e poetică şi "emite" astfel de versuri, nu-i niciun deranj, nu-i niciun plictis, ba din contră: o să vă dau bună ziua mai des! 
"Cu nestăpânită şi indezirabilă stimă" - cum zice un personaj de-al meu, Maricica - 
a dvs., Loredana Dalian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu