Florentina Loredana Dalian

duminică, 23 decembrie 2012

Hristos se naşte, slăviţi-L!


Concerte ale Coralei „Sfântul Mare Mucenic Mina” a Protopopiatului Slobozia, cu ocazia Sărbătorilor de iarnă 2012




“Uimit am sarit de sub pătura sură:
- De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gură
şi mi-a făcut semn ca să tac.”

(Radu Gyr – Iisus în celulă)

Puţine sunt lucrurile care ne mai impresionează astăzi. Lumea s-a transformat într-un mare Mall, sufletele se vând la reducere, două la preţ de unul, se târguiesc emoţii de-a gata, se vorbeşte mult şi se comunică puţin, se iubeşte cu raţia. Şi ne mirăm că se moare de singurătate. Se plânge în direct la televizor. Pentru că oamenii vor să-şi strige lacrimile. Pentru că am uitat decenţa plânsului în intimitate. Ori pur şi simplu pentru că simţim dorul de cineva care să ne şteargă lacrimile. Ori pentru că am uitat, sau n-am ştiut niciodată că, în orice timp, în orice loc, există Cineva care să le şteargă, care să le asume, să le ia asupra Sa, lacrimile noastre... De aceea e nevoie ca, uneori, altcineva să ne aducă aminte. Să ne vestească bucuria Naşterii Lui Hristos, Calea, Adevărul şi Viaţa, Pacea şi Lumina noastră. E nevoie ca altcineva să ne amintească vorbele Lui: „Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei, 28, 20).
Pentru ialomiţeni, „altcineva-ul” care ne-a amintit a însemnat: Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, Protopopiatul Slobozia, prin reprezentanţii acestora – P.S. Episcop Vincenţiu, P.C. Protopop Dumitru Drăghici – Corurile din cadrul Eparhiei, precum şi copiii de la diferite şcoli ialomiţene, împreună cu dascălii îndrumători.

Marţi, 11 decembrie 2012. Slobozia, Catedrala Episcopală „Înălţarea Domnului”

Cu binecuvântarea şi în prezenţa Preasfinţitului Părinte Vincenţiu – Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, în faţa publicului prezent au evoluat corurile:
- CORUL SEMINARULUI TEOLOGIC „SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR” DIN SLOBOZIA - Dirijor PC Prof. Consilier Gabriel Oproiu;
- CORUL „SFINŢII TREI IERARHI” AL PROTOPOPIATULUI FETEŞTI – Dirijor  PC Ion Buche;
- CORUL „SFÂNTUL ANTIM IVIREANUL” AL PROTOPOPIATULUI OLTENIŢA - Dirijor dl Ştefan Voicu;
- CORUL „ANTON PANN” AL PROTOPOPIATLUI URZICENI - Dirijor PC Prof. Ovidiu Dincă;
- CORUL „SFÂNTUL ANDREI CRITEANUL” AL PROTOPOPIATLUI LEHLIU - Dirijor PC Gheorghiţă Tipa;
- CORUL „MIHAIL VULPESCU” AL PROTOPOPIATULUI CĂLĂRAŞI - Dirijor dl Del Vasilache;
- CORALA „SFÂNTUL MARE MUCENIC MINA” A PROTOPOPIATULUI SLOBOZIA - Dirijor PC Cătălin Stanciu.

       Atmosfera a fost una de sărbătoare, dar parcă am simţit o oarecare lipsă de entuziasm. Poate aceasta mi se datorează în întregime, n-am fost un receptor prea bun. Mă aflam sub influenţa unor chestiuni mărunte, personale, precum şi a cărţii pe care o citeam în acea perioadă: „Întoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide. Gândeam că noi, cei aflaţi în libertate, cărora nu ni se cere să ne lepădăm de El, care nu suferim chinuri şi umilinţe dincolo de orice imaginaţie bolnavă şi diabolică, noi aceştia de azi nu ştim a aprecia ceea ce ni s-a dat, nu ne bucurăm la adevărata măsură de binefacerile libertăţii, pe care am folosit-o pentru a transforma lumea în bâlci. În timp ce aceia care au fost prigoniţi se bucurau dacă putuseră să salveze câteva pagini roase de vreme dintr-o Biblie, ori dacă se puteau spovedi prin alfabetul Morse la un preot pe care nu-l vedeau, ori dacă reuşeau să se împărtăşească cu o firimitură din Sfintele Daruri aduse clandestin de cineva din afară, împărţite astfel încât să ajungă tuturor, păstrată ascunsă cu sfinţenie (Ianolide povesteşte cum, de emoţie că urma să se împărtăşească, a scăpat firimitura pe jos şi, negăsind-o, a şters cu limba o bucată din pardoseală, sperând că a reuşit să o înghită). Naşterea Lui Hristos ar trebui să ne transmită numai bucurie, dar eu, din păcate, nu m-am putut deconecta de la marile tristeţi ale acestei lumi, gândind că n-am ştiut să primim Darul aşa cum se cuvine. „Să vă iubiţi unii pe alţii!” Şi noi?
Şi totuşi... Hristos s-a născut. Mulţumim corurilor care ne-au adus din nou minunata veste. Să fiu iertată dacă eu n-am perceput că a fost transmisă cu entuziasmul scontat. E numai din pricina mea. Deşi, la Corul „Mihail Vulpescu” parcă am simţit o înviorare, parcă publicul şi soliştii abia atunci începuseră să comunice. Ori poate eu abia atunci mă trezisem din mirările şi mâhnirile mele. Corala „Sfântul Mare Mucenic Mina” m-a trezit de-a binelea. Acolo am simţit mai mult elan, mai multă dăruire. Deşi, ce-i drept, nu ca alte dăţi. Posibil şi datorită unei deficienţe de ordin tehnic - fie a aparatului meu auditiv, fie a instalaţiei de sonorizare. Oricum ar fi, importantă este Vestea cea mare, participarea împreună la această vestire şi mulţumim Părinţilor, dirijorilor şi elevilor Seminarului Teologic, care au făcut eforturi deloc neglijabile pentru a ne bucura. Un asemenea concert e o mare binecuvântare pentru eparhia noastră.

          Joi, 13 decembrie 2012. Slobozia, Casa Municipală de Cultură „Galax”

Protoieria Slobozia şi Asociaţia „Din inimă pentru aproapele”, cu binecuvântarea PS Vincenţiu, sub oblăduirea PC Dumitru Drăghici şi prin eforturile PC Cătălin Stanciu (responsabil artistic) şi al doamnei Asistent Social Anastasia Pătraşcu, cu sprijinul Primăriei Slobozia, au organizat a doua ediţie a spectacolului: „E vremea colindelor”, susţinut de copii. Am avut bucuria să urmărim prestaţiile corurilor de la şcoli din Slobozia (Şcoala nr. 2 „Sf. Ap. Andrei” şi Liceul Tehnologic „Înălţarea Domnului”), Bucu, Ograda, Traian, Slobozia Nouă, Gheorghe Doja, Constantin Brâncoveanu, Amara şi Ciulniţa. Copiii au transmis, cu gingăşia specifică vârstei, o stare de bine şi de bucurie. Felicitări lor şi preoţilor/ dascălilor îndrumători/ dirijori. Din cele zece formaţii participante, s-a distins net Corul copiilor din Parohia Amara II, dirijat de PC Pr. Emilian Petre. Una dintre eleve a interpretat superb „Ave Maria!”, fiind răsplătită de public cu îndelungi aplauze. Un talent care sperăm să nu se piardă, aşa cum, din păcate, se întâmplă uneori. Cinste Părintelui Emilian pentru a-i fi  pus vocea în valoare şi pentru întreaga prestaţie a elevilor din Amara!

În încheierea spectacolului, Părintele Dumitru Drăghici, în discursul său, a adresat îndemnul către bunătate, prin versurile cunoscutului colind „Dar nu uita, când eşti voios, creştine, să fii bun!”. Creştine, ai face bine să fii bun mereu! Se tot vorbeşte, în ultima vreme, de sfârşitul lumii. Unii, mai excentrici (asta, ca să mă exprim elegant), se pregătesc de sfârşitul lumii ca de bal mascat. Există şi categoria „deştepţilor”, care exploatează prostia celor din prima categorie. Însă şi unii şi alţii uită sau se prefac a nu şti că lumea va sfârşi, când va sfârşi, din pricina răutăţii noastre. Să fim buni, aşadar, ori, dacă nu, să nu ne mai întrebăm de unde atâta rău în lume!


Sâmbătă, 15 decembrie 2012. Slobozia, Casa Municipală de Cultură „Galax”

          Un eveniment deosebit pentru urbea noastră, prezenţa Corului Naţional de Cameră „Madrigal”, un cadou oferit ialomiţenilor de Consiliul Judeţean. Mulţumiri şi cât mai multe astfel de iniţiative! Madrigalul nu mai are nevoie de prezentare ori de aprecieri laudative. Adevăraţi artişti, de la ţinută până la interpetare. Am remarcat un respect deosebit faţă de public. Sala a fost, ca niciodată, arhiplină, iar directorul Ionel Constantin mi-a mărturisit, în pauză, că mai întorsese destui de la uşă, întrucât nu mai erau locuri nici în picioare. Am remarcat, cu bucurie, prezenţa în sală a multor tineri.

          În deschidere, a concertat Corala „Sfântul Mare Mucenic Mina” a Protopopiatului Slobozia. Fie datorită acusticii mai bune a sălii, fie datorită (şi) altor cauze, prestaţia mi s-a părut mai bună decât cea de la Catedrală.
Ambele coruri, prin colindele pe care le-au interpretat, au transmis, la cote înalte, mesajul bucuriei Naşterii Mântuitorului. La finalul concertului, la îndemnul dirijorului Corului „Madrigal”, domnul Voicu Popescu, artişti şi public au cântat împreună, ceea ce a amplificat starea de bucurie a tuturor.  A fost adus un omagiu lui Marin Constantin – întemeietorul Corului şi cel care l-a purtat ani de zile către succes (încă din anul 1963, când a fost înfiinţat şi gândit ca formaţie corală de tip renascentist, din 1992 devenind Bun al Patrimoniului Cultural Universal UNESCO).



Sâmbătă, 22 decembrie 2012. Munteni-Buzău, Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

Nerăbdătoare, ajung mai devreme decât era cazul. Schimb câteva vorbe în parcare cu Părintele Gică Ardeleanu, Parohul bisericii, care îmi transmite scurt informaţia privind locul pe care urma să-l ocup. Îmi plac ordinea, disciplina şi organizarea (n-aş fi dorit omenirii un conducător ca mine! Sau poate da); admir persoanele organizate şi le apreciez, cu atât mai mult cu cât sunt atât de rare în jurul nostru. Am şi o uşurinţă în a le detecta. Nu-ţi trebuie mult să-ţi dai seama, mergând într-un loc, indiferent care ar fi acela, de la biserică până la... stadion, dacă este condus de cineva cu abilităţi organizatorice sau dimpotrivă. Astfel că nu mi-e greu să aflu că Părintele Gică e unul dintre cei riguroşi în organizare; se vede în orice detaliu încă de la intrarea în curtea bisericii. Inclusiv din modul în care se comportă enoriaşii. Da, „turma” este, întotdeauna, asemenea păstorului. (Desigur, nu vorbim de oile rătăcite).


La intrare, mă surprind uitându-mă stânga-dreapta, ca şi când m-aş fi ascuns de cineva, ca şi când n-ar fi trebuit să fiu văzută. Mă opresc o clipă, îmi trag mental două palme, încercând să descifrez misterul. Memoria afectivă e fantastică! Micile sau marile spaime ale copilăriei nu dispar. Oameni buni, nu speriaţi copiii! Vor ajunge adulţi cu traume... mai mici sau mai mari, după cum au fost şi spaimele copilăriei lor. Peste 30 de ani au trecut de când făceam gestul acesta de a privi cu atenţie înainte de a intra în biserică. Exact în această biserică. De aceea, reflexul mi-a fost activat numai aici, nu şi în alt locaş de cult. Ne uitam după profesori, aveam grijă să nu ne vadă. E-adevărat că ei se făceau de multe ori că nu ne văd. Eram copii, care veneau cu inima deschisă spre Dumnezeu. Îl căutam. Ateii comunişti ne chemau la discotecă. Iar noi fugeam în Biserică. C-un pic de teamă, cu puţină grijă... dacă treceam de uşa bisericii, eram salvaţi. Ne pierdeam în mulţime şi nu ne mai întorcea nimeni înapoi. Acum, trecând pragul bisericii, zâmbesc. Aşa, doar cu jumătate de gură. Dar nu despre asta vorbeam...

S-au schimbat multe în biserica din anii copilăriei mele. E mai frumoasă, mai modernă, mai aranjată. Mai ales acum, cu bradul împodobit, cu crenguţe aşezate frumos pe lângă treptele ce coboară de la Altar. Totul se schimbă. Doar Dumnezeu rămâne acelaşi. Şi sufletul omului.
Corul feminin al bisericii interpretează minunat colinde. Îmi plac vocile lor calde, le-aş asculta întruna. În general, vocile feminine asociate au anumite stridenţe care mă calcă pe nervi. Nu e cazul aici. Acestea sunt frumoase şi se armonizează.

Momentul aşteptat se apropie. Vorbeşte Părintele Protopop Dumitru Drăghici. Aşa cum o face de obicei, cu zâmbetul acela permanent pe chip, care vine din inimă, nu contrafăcut, nu „electoral”. Fiind primul concert susţinut la Munteni-Buzău, după cuvintele introductive, Părintele a prezentat Corala „Sfântul Mare Mucenic Mina” şi palmaresul de până acum, apoi programul serii.
În prima parte, melodii religioase, în partea a doua - colinde. Dintre toate concertele despre care facem vorbire aici, acesta a fost clar cel mai reuşit (din punctul meu de vedere). Ori mi s-au desfundat urechile, ori acustica e foarte bună aici. Apoi, de data aceasta am fost mai aproape, e cu totul altceva decât „din avion”. Mulţumesc Părintelui Ardeleanu care a avut grijă de aceasta. În plus, membrii Coralei păreau mai relaxaţi. Doar Părintele Gică era tot o emoţie. S-a văzut asta în cuvântul de final. Emoţia înseamnă trăire, înseamnă că îţi pasă, înseamnă că... eşti om.  

După interpretarea pieselor din program, Părintele Drăghici a prezentat membrii Coralei, a adresat un scurt cuvânt prin care, din nou, ne-a îndemnat la bunătate. A amintit şi de vrednicul de pomenire Pr. Ionică (Ioan Petre), fost Paroh, fost Protopop, de la a cărui trecere la Domnul se împlinesc în curând doi ani.
Corul feminin a mai cântat un colind, apoi încă unul împreună cu Corala „Sf. M. Mucenic Mina” şi cu publicul, iar, la final, toţi am cântat „Mulţi ani trăiască!”.


Să trăim cu toţii, mulţi ani, dar nu degeaba! Să lăsăm o urmă în urmă, dar una frumoasă. Aşa cum Corala Protopopiatului Slobozia o face. Cu dăruire, cu drag, aducând raze de lumină în suflete adeseori prea obosite de viaţă. Sau de ne-viaţă. Mulţumiri Părintelui Protopop, membrilor Coralei, Părintelui-dirijor Cătălin Stanciu pentru că ne aduc bucurie şi ne oferă trăiri pe care numai muzica le poate oferi.

„Tu iarăşi ai, om bun de azi,
Crăciun, cu ramuri verzi de brazi.
Colindul sfânt tu iar îl ai,
Din glasuri coborând din Rai”

(Radu Gyr – Moş Crăciun)


Slobozia, decembrie 2012


video










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu