Candidatul din cutia poştală a alegătorului

     

  Că tot ne pregătim de campanie electorală, am scos de la naftalină un text mai vechi. Şi totuşi actual...

        Când şi când, în cutia poştală ne mai răsar, precum ştirul prin brazde, scrisori ale candidaţilor la diverse onorabile Instituţii, ba chiar felicitări de Paşti, de Crăciun sau de 8 Martie, după caz, de la aceiaşi onorabili candidaţi, care se folosesc până şi de Învierea Domnului şi sacrificiul Său pentru gloata de nesăbuiţi, pentru a-şi mai atrage vreo câţiva drept-credincioşi, pe post de alegători cinstiţi. E! Cinstiţi – necinstiţi, alegători să fie! Şi să ne voteze pe ”noi”.

          Câţi dintre noi le iau în seamă, sau măcar în mână până la uşa casei? De cele mai multe ori, ne descotorosim de ele ca pisica de pureci, fiecare după propria inspiraţie: fie le plasăm discret în cutia vecinului (să-i moară capra de două ori!), fie le facem avioane şi aruncăm cu ele prin scara blocului sau prin curte – după posibilităţi, coane...– ori pur şi simplu le lăsăm acolo unde le-am găsit, să le onoreze – pardon! – muştele, cu ce au de prisos şi ele.

          O astfel de scrisoare (deschisă!) primise şi Istrate Afumatu` din comuna S. Şi nu doar că o primise, dar chiar avu chef s-o citească (să se mai „cultiveze” şi el) şi chiar să poarte conversaţie cu stimabila doamnă candidat la Primăria comunei.

          Iată, aşadar, conversaţia lor, de aleasă ţinută electorală, cum şade bine unei conversaţii candidat – alegător:

          „Dragi locuitori ai comunei S., ”

          Ţi-s la fel de drag eu ţie, cum mi-e mie vaca lu` nea Foamete de peste drum, care când să porneşte-a zbiera, nu mai poate omu` să se odihnească-n ograda lui sau să citească o scrisoare de la muieri d-astea care să bagă-n nădragi şi colindă satele zbierând cât le ţine gura „Votaţi-mă pe mine!”. Da`, pesemne cum nu mă poci io lipsi de vaca-asta (că doar îmi mai scapă şi mie stăpână-su câte-o sticlă cu lapte, că tot n-are ce face cu el şi i se acreşte), tot aşa nici tu nu te poţi lipsi de mine, cucoană!

          „M-aţi votat în noiembrie, pentru a vă reprezenta la Bruxelles şi vă mulţumesc!”

          Iaca scârţ! Şi de unde ştii mata că te-am votat? Că nu mai ştiu nici io pă care l-am pocnit cu ştampila, de beat ce eram. Da`, dacă crezi că te-am votat, nu-i rău. Dac-oi ajunge primăreasă, o să păstrez scrisoarea-asta să ţi-o arăt; că cine ştie ce nevoie-oi avea? Şi, dac-ai zis, nu mai poţi să dai înapoi. Ai zis-ai zis!

          „Eforturile mele pot servi României, dar nu pot schimba viaţa noastră de zi cu zi.”

          Asta s-o crezi matale, cucoană! Dă-mi voie aci să te contrez! Ba io cre` că, dacă te-ai servi de eforturile tale să te opinteşti în sapă-n locul meu, viaţa mea de zi cu zi s-ar schimba, şi-ncă cum! Care va să zică, tu ai munci, iar io mi-aş pune palma-n vorba ceea şi m-aş vântura pân lume pă banii proştilor care sapă. Da` mă rog…

          „Nu putem mişca lucrurile din loc cât timp administraţia locală – aceeaşi de ani – nu are proiecte şi se complace în mediocritate.”

          În ce? Aşa să zice pă la voi pă la Bruxel la „căcat”? Aşa s-o fi zicând. Şi cum îmi spui tu mie că nu pot mişca lucrurile din loc? Adică, dacă io vreau să mut grebla-asta mai încolo, nu pot? Iaca pot! Da` tu n-oi fi putând, ce să zic? Şi-atunci ce vii la poarta mea?

          „Vă anunţ candidatura mea la Primăria comunei S.”

          Gândesc că puteam să rămâi şi neanunţat.

          „Schimb fără regrete postul de la Bruxelles cu cel de primar la S., fiindcă îmi pasă de această comună.”

          Cum îmi pasă mie de soacră-mea! Şi ce te dai fără regrete? Cred şi io că n-ai ce regreta! Că pă la ăia nu se găseşte mare lucru, înafară de varză d-aia...

          „Nu mai avem timp de pierdut!”

          Asta să i-o spui lu` Mutu! E timp, cucoană, e destul! Timpu` şi sărăcia nu să termină niciodată, asta s-o ştii de la mine.

          „Aduc cu mine o echipă puternică de candidaţi la primării, consilii locale şi consiliul judeţean. Domnul M.C. a intrat în lupta pentru şefia Consiliului Judeţean.”

          Apăi, dacă-i aşa zmeu, de ce nu intră-n lupta corp la corp cu mine? Şi-am mai vorbi noi atuncea de şefie!

          „Oamenii sfinţesc locurile!”

          Şi popii bisericile. Zi-mi ceva ce nu ştiu!

          „Vin la primărie să vă dau, să muncesc, nu să iau.”

          Apăi ce sărăcia să mai iei! N-aţi luat destul? Ori vă gândiţi să ne luaţi şi pieile, să le faceţi săpun, să le vindeţi la igzport?

          „Am fost toată viaţa un om modest, care are alte valori decât banii.”

          Hă, hă! Şi io am fost Regele Carol I, da` n-am spus la nimeni. Hă, hă!

          „Este pariul meu cu dumneavoastră, locuitorii comunei S., a cărei fiică sunt şi căreia am datoria să-i întorc şansa pe care mi-a dat-o, de a deveni un om cunoscut şi respectat, în ţară şi în afara ei.”

          Pui pariu cu mine că, până s-apuci să-i întorci şansa, ai să-i întorci dosu`, cum a mai făcut şi alţii-naintea ta?

          „Ne întâlnim la vot.”

          E dreptul tău să crezi asta! Da`, spre binele tău, cucoană, ar fi mai bine să nu-mi tai calea!

          „Cu respect şi sinceritate, N.C.”

          Asemenea. Şi vorba-ceea: „Astă bucurie şi la voi să fie!”. Hai mai bine să ne-ntâlnim pă brazdă, cucoană, că ţara-asta nu să hărăneşte cu voturi! Am zis!

 Slobozia, 2008