Florentina Loredana Dalian

sâmbătă, 28 iulie 2012

Erai tânără, Joretta



Rochiţa cu buline
atârnă inutilă în cui.
Erai tânără, Joretta,
puneai aripi la vise
şi buline pe rochii;
buline albe pe negru,
buline negre pe rochia roşie,
pe cea galbenă...
Erai tânără, Joretta,
nici că-ţi păsa.
Pas de deux, pas de trois
cam aşa îţi mânai visele de la spate.
Purtai tocuri înalte pe asfaltul încins,
călcai pe lăcrămioare,
râdeai de azalee,
în ochi, cerul ţi se prefăcea în noapte
cu zănatice stele;
aveai o inimă atât de mare
că încăpea în ea tot Oceanul Pacific
şi tot mai rămânea loc.
Erai frumoasă, dar nu ştiai,
şi asta-ţi sporea mai mult frumuseţea.

Te uiţi, acum, la rochiţa din cui,
care nu te mai încape
cum nu
te mai încap visele intrate la apă.
Doar gingăşia inimii a rămas.

O, erai atât de tânără, Joretta!
La ce ţi-a folosit?




Bucureşti, 27/ 28 iulie 2012

5 comentarii:

  1. "te mai încap visele intrate la apă"

    minunat,reverenta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc, Adrian! E doar o "poveste" aşa cum mi-a venit ea azi noapte, stând într-o cameră de hotel şi privind o rochie atârnată şi îmbulinată...

    RăspundețiȘtergere
  3. si pentru mine Bucurestiul e plin de poezie. dar deocamdata nu iese nimic. deocamdata doar adun stari si idei, trairi si povesti. sper sa iasa ceva din asta in curand. cat despre poezia ta, chiar e ceva diferit si totodata frumos!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Romeo, aceste stări şi trăiri sunt "depozitul de hrană" al unui scriitor. Ele izbucnesc atunci când nu te aştepţi, după ce ani de zile s-au aflat în stare latentă. Pe vremea când eu adunam stări şi trăiri, nici nu visam la poezie, sau la scris, în general. Dar poveştile şi ideile nu treceau pe lângă mine, le trăiam într-un fel anume, interiorizat. Aşa că nu te îngrijora dacă nu iese nimic. Poezia, ca şi grâul, trebuie mai întâi să se coacă.
    Îţi mulţumesc pentru popas şi zicere.

    RăspundețiȘtergere