Mă întorc în noaptea acelui oraş.
Călătorim pe Calea Domnească
şi urcăm treptele pe care nu le-am urcat.
Călătoresc prin noaptea picioarelor de catifea
şi a sânilor împietriţi de spaimă.
De-acum, pot să ascult bătăile inimii tale
la mine în piept…
Mă întorc în noaptea acelui oraş.
Poate vei trece şi tu pe aici într-o zi.
Prin vara acestei nopţi.
Prin această tăcere, prinţesă.
Te aştept ascuns într-o nucă.
Nu-ţi fie teamă, jumătatea aceasta din mine
este a ta. Jumătate din singurătate îţi aparţine.
Dacă vrei, poţi să luminezi întunericul.
Poţi să dai foc întunericului, dacă vrei.
Poate treci şi tu pe aici într-o zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu